 |
| părintele Arsenie Muscalu |
- „Sfârşitul lumii va veni dintr-un mare căscat de plictiseală“, mărturisea un teolog român contemporan. Întrebarea pe care un francez şi-o punea privind în jur, „Á quoi bon?“ e definitorie pentru societatea de azi.
- Da. Avem nevoie să redescoperim bucuria de a trăi. Părintele nostru duhovnic Macarie, de la Mănăstirea Pasărea,
ne vorbea despre cum trăia sărbătorile în satul natal pe când era
copil. Nu vedeai în sat vreun om trist, posac. Şi erau săraci. Anii
imediat de după al Doilea Război Mondial. Cu multă foamete. Dar toţi erau într-o inimă, într-un gând. Spunea părintele: „împărţeam cu toţi ceilalţi sărăcia“, aducându-şi aminte cu cât efort tatăl lui păstra o sticlă cu vin pentru sărbători de Crăciun sau de Paşti. Nu aveau mai mult.
Dar în toată sărăcia asta trăiau o veselie care le înfrumuseţa
sărbătorile. Astăzi, într-o oarecare măsură, sărbătorile parcă şi-au
pierdut din gust. Nu mai au aceeaşi plinătate de bucurie.
Bucuria de a ne vedea unul cu celălalt, de a ne întâlni, de a ne spune „Hristos a înviat!“, “Adevărat a înviat!“ parcă azi nu mai e aşa de intensă.
- În aceste condiţii, cum putem face din Învierea lui Hristos învierea noastră? Simţim o delăsare…
-
Da. Avem nevoie de o înviorare a credinţei. Avem nevoie de un suflu.
Viaţa în credinţă este o viaţă cu suflu, o viaţă insuflată. Trebuie să
câştigăm această insuflare.
Dumnezeu
dă fiecăruia în mod propriu cum să găsească insuflarea asta. Şi dacă o
dobândim, să o şi păzim. Aţi văzut cum se spune despre cineva care
doreşte foarte mult ceva. E pasionat de ceva. De pictură, spre exemplu.
Acela, şi când mănâncă, are un album lângă el şi se uită acolo,
gândindu-se cum să mai tragă o tuşă.
La fel stau lucrurile şi în credinţă. E nevoie să păstrăm insuflarea şi cred
că diavolul are o tactică a lui în timpurile noastre. Nu sunt ispite
vizibile, ci mici, mărunte, care te toacă. Şi simţi aşa că, pe
nesimţite, nu mai ai vlagă, eşti cu bateriile pe zero.
Înviorarea
credinţei vine pentru fiecare în mod diferit. Pentru unii lecturile
duhovniceşti aduc prospeţime. Alţii iubesc slujbele bisericeşti şi de
acolo îşi iau putere. Alţii au înclinaţii serioase pentru rugăciunea
particulară. Avem nevoie de insuflare şi de atenţie. Să urmărim unde sunt descărcările de ajungem cu bateriile pe zero.
Sursa: Război întru Cuvânt ( http://www.razbointrucuvant.ro/2013/05/06/parintele-arsenie-muscalu-interviu-lumina-duminica-pasti-inviere-har-bucurie-insuflare-inviorarea-credintei/ )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu