În dar de Rusaliile...

Pogorârea Sfântului Duh sau Rusaliile - ultimul dintre praznicele împărăteşti care sunt legate de Sfintele Paşti,  încheie ontologic şi liturghic ciclul pascal.

sursa

iar povestea de astăzi se numeşte.....

Oglinda din ochii noştri...

Într-o bună zi, satana descoperi un nou mod de a se distra.

Inventă astfel o oglindă magică a cărei caracteristică era aceea

de a face să se vadă meschin şi zbârcit tot ceea ce era bun şi frumos,

în vreme ce făcea să se vadă mai mare şi mai clar tot ceea ce era rău şi urât.

 Diavolul îşi ducea îngrozitoarea oglindă peste tot unde mergea. Şi toţi cei care se uitau în ea se cutremurau: orice lucru apărea deformat şi monstruos. Cel viclean se distra pe cinste cu oglinda aceea a sa: cu cât erau lucrurile mai respingătoare, cu atât îi plăceau lui mai tare.

 Într-o zi, oglinda îi arată nişte lucruri atât de plăcute vederii sale, încât el izbucni într-un râs dezlănţuit; oglinda îi scăpă din mâini şi se sparse în mii şi mii de cioburi. Un vânt puternic făcu să zboare cioburile acelei oglinzi în lumea largă. Unele dintre acestea, cele care erau mai mărunte încă decât firele de nisip, intrară în ochii multor oameni. Aceştia începură să le vadă toate pe dos: nu băgau de seamă decât ceea ce era urât şi vedeau peste tot numai şi numai răutăţi. Din alte cioburi se făcură lentile pentru ochelari. Aceia care purtau aceşti ochelari nu mai vedeau nimic din ce e drept, şi nu mai puteau judeca lucrurile cu măsură.
 Unele cioburi ale oglinzii erau aşa de mari, încât fură folosite pe post de geamuri. Amărâţii care ajunseră să aibă astfel de ferestre, uitându-se prin ele, nu vedeau decât vecini antipatici, care îşi petreceau timpul punând la cale răutăţi.
 Atunci, când Dumnezeu îşi dădu seama de cele întâmplate, se întristă. Se hotărî să le vină oamenilor în ajutor. El zise:
 - Îl voi trimite în lume pe Fiul meu. El este chipul Meu, oglinda Mea. În El se reflectă bunătatea, dreptatea şi iubirea Mea. În El se reflectă chipul omului, aşa cum l-am vrut Eu.

   Şi Iisus veni să fie o oglindă pentru oameni. 

Aceia care priveau la El redescopereau bunătatea şi frumuseţea şi învăţau să le deosebească de egoism şi minciună, de nedreptate şi dispreţ. Cei bolnavi regăseau în El curajul de a trăi, cei disperaţi redescopereau nădejdea.... El îi mângâia pe cei întristaţi şi îi ajuta pe oameni să învingă frica morţii.

Mulţi oameni iubeau această oglindă a lui Dumnezeu şi îl urmară pe Iisus. Alţii fierbeau de mânie: hotărâră să spargă această oglindă a lui Dumnezeu. Iisus fu astfel ucis.

  Dar, în curând, se iscă un alt vânt puternic, al Duhului Sfânt de astă dată. El ridică de la pământ milioanele de cioburi ale oglinzii lui Dumnezeu şi le împrăştie în lumea întreagă.

 Aceia în ai căror ochi intră, fie şi cea mai micuţă aşchie din această oglindă, încep să vadă lumea şi oamenii aşa cum îi vedea Iisus: în ochii lor se reflectă, înainte de toate, lucrurile bune şi frumoase, dreptatea şi generozitatea, bucuria şi speranţa.