În dar duminica...

Armonie vindecătoare

O mămică venită la un concert cu băieţelul ei, a văzut cum acesta, dispărut de lângă ea într-un moment de neatenţie, se aşează la claviatura pianului aflat pe scenă, apăsând pe clape  şi alegând cu mare grijă notele cântecelului „Twinkle,Twinkle Little Star”. În acea clipă, marele maestru pianist şi-a făcut intrarea în scenă, a mers repede la pian şi i-a şoptit băiatului la ureche: „Nu te opri. Continuă să cânţi”.
Apoi, aplecându-se, şi-a întins mâna stângă şi a început să completeze melodia, adaugând partea de bas. După puţin timp, şi-a întins şi mâna dreaptă, de cealaltă parte a băiatului şi a adăugat un acompaniament cursiv. 

Împreună, bătrânul maestru şi tânărul ucenic, au transformat o situaţie ce s-ar fi putut dovedi a fi dezastruoasă, într-o experienţă extraordinar de creativă. Cei din public au fost atât de fascinaţi, încât nu şi-au putut aminti ce a mai cântat marele maestru după aceea. Şi-au amintit doar de piesa clasică: „Twinkle, Twinkle Little Star”.

Poate că aşa stau lucrurile şi cu Dumnezeu. Ceea ce poţi realiza doar de unul singur este puţin probabil ceva demn de a fi reţinut. Ne dăm silinţa să fim cât mai buni, dar rezultatele nu sunt întotdeauna o muzică frumoasă şi armonioasă. Cu toate acestea, cu ajutorul Lui, lucrarea vieţii noastre poate fi cu adevărat frumoasă.