Sfânta minciună

Citim în Everghetinos: 
"Un părinte se nevoia cu ucenicul său în pustie. Şi s-a întâmplat să aibă bătrânul o chilie liberă, alături de a sa. Şi a oferit-o temporar unui alt părinte vestit, om sfânt. Lumea, aflând, a venit să-l vadă pe părintele cel sfânt.
Însă părintele care i-a oferit chilia a fost lovit de invidie: Eu mă nevoiesc de atâţia ani aici şi nimeni n-a venit să mă vadă, pe când acesta abia a ajuns şi uite câtă lume vine! Şi a hotărât să-l gonească.

- Du-te, îi zice ucenicului său, şi spune-i părintelui să plece cât mai curând, că am nevoie de chilie.
- Părintele meu vrea să ştie cum petreceţi, transmise ucenicul părintelui vestit.
- Roagă-l să mă pomenească şi pe mine la rugăciune, nu mă simt prea bine, mă doare stomacul, spuse părintele.
- Ce ţi-a spus bătrânul? Pleacă? îl întrebă pustnicul pe ucenic.
- Caută o chilie şi pleacă de îndată, răspunse iar cu o minciună.
După alte două zile, bătrânul era tot în chilie.
- Du-te şi spune-i că, dacă nu pleacă singur, îl voi izgoni eu cu ciomagul, insistă proprietarul.
- A auzit părintele meu că sunteţi bolnav şi m-a trimis să vă văd, îi spuse ucenicul bătrânului.
- Spune-i că, pentru rugăciunile lui, m-am făcut bine!
- Ce ţi-a spus bătrânul, când pleacă?
- Mi-a spus că până duminică, cu voia Domului, pleacă!
A venit duminica, însă bătrânul era tot în chilie. Iar celălalt părinte luă un ciomag şi plecă să-l bată şi să-l gonească pe bătrân.
- Părinte, să fug înainte să văd dacă e lume, să nu se smintească!, spuse ucenicul.
- Mergi!
- Vine părintele meu să te roage să mergi la chilia lui.
Acesta aşa de mult s-a emoţionat, încât a ieşit din chilie să-l întâmpine şi să i se închine. Îi puse metanie de departe şi strigă:
- Nu te osteni, părinte drag, vin eu să te întâlnesc!
Pustnicul, stapânul casei, se blocă. Aruncă ciomagul, alergă lângă acesta şi-l îmbrăţişă, apoi îl luă în chilia lui.
- Bine, dar nu i-ai spus nimic din ce ţi-am spus? îl întrebă pe ucenic.
- Absolut nimic! răspunse acesta.
Atunci pustnicul îşi veni în fire şi căzu la picioarele ucenicului său şi îi spuse:
- De acum înainte tu vei fi duhovnicul meu, iar eu ucenicul tău! Căci prin ceea ce ai făcut s-au izbăvit două suflete!"
Vedeţi cât bine face omul când ascunde orice lucru rău pe care-l aude şi nu îl vesteşte aproapelui? Şi cu cât mai mult bine face atunci când preface răul în bine şi îl transmite aşa aproapelui? E vorba aici de sfânta minciună. 
din Vorbele pot răni, arhim. Vasilios Bacoianis (pg. 85-87)

 De ce vă recomand această carte? Pentru că are multe astfel de povestioare folositoare. Spor la citit!  Să ne ajute Domnul să şi lucrăm ceea ce citim!
Cu drag,
Anastasia 

2 comentarii:

  1. Foarte bun lucru a facut parintele ca a strans intr-o carte asa povestioare! In ziua de azi e mare nevoie de astfel de exemple!
    Multumesc Anastasia ca ai impartasit cu noi!
    Sa ai o zi minunata!

    RăspundețiȘtergere