Merinde pentru monahi

   

de arhim. Zaharia Zaharov, editată de Sfânta Mănastire Putna, 2012

Cuprins:

Nevoinţa şi monahism în teologia părintelui Sofronie Saharov

Cuvânt către obştea Mănăstirii Putna, Iaşi, 30 septembrie 2011

Cuvânt către obştea Mănăstirii Sihăstria Putnei, 1 octombrie 2011

Cuvânt către obştea Mănăstirii Văratec, 28 septembrie 2011

 "Cum să nu cârtim în ascultare când poruncile primite nu ni se par a fi duhovniceşti?

 "S-ar putea ca poruncile să nu fie duhovniceşti, dar nouă ni se cere aceeaşi atitudine în orice împrejurare. Noi nu trebuie să ne schimbăm dispoziţia inimii de a primi primul cuvânt şi îndată să zicem"Amin!" Sfântul Varsanufie cel Mare zice că dacă am făcut ascultare de nouă ori, dar a zecea oară nu am făcut ascultare, atunci nu suntem fiii ascultării. Pentru că dacă am ascultat de nouă ori şi a zecea oară nu am ascultat, înseamnă că de nouă ori am ascultat pentru că aceasta a fost pe placul nostru, iar a zecea oară nu am ascultat pentru că nu a fost pe placul nostru şi, în felul acesta, nu am făcut decât să ne împlinim voia de fiecare dată." (pg.68)

 UPDATE

3 aprilie, librăria Bizantină - lansare, 

invitat: părintele Melchhisedec Velnic, stareţul mămăstirii Putna

 "Cand monahul si-a luat crucea ca sa-L urmeze pe Hristos, intreaga lui viata a devenit un urcus. El nu poate sa spuna – „Acum merg si ma apropii de Hristos in perioada aceasta de 40 de zile si dupa aceea uit sau ma intorc la alte in­deletniciri“, ci permanent trebuie sa fie intr-un urcus duhovnicesc. Pentru ca, daca nu urcam, dragii mei parinti si iu­biti frati crestini, daca nu urcam, atunci coboram! Nu exista stare de stagnare, nu exista stare in care omul sa spuna ca „ma multumesc cu atat, cu aceste virtuti pe care le-am dobandit pana acum, imi sunt suficiente si de acum nu mai am nevo­ie“, ca atunci cand ai zis asa, nu urmeaza nimic altceva decat o cadere! Pentru ca inchipuirea, asa cum auzim si in Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul, inchipui­rea, mandria mintii, este un pacat care ne atrage pe noi imediat in jos si ne desparte de frumusetea mantuirii. La aceasta va indemn la inceputul Pos­tului Mare, la tacere si neosandire. Dar, ca sa ajungi la aceasta, asa cum am spus, e nevoie de incredere, de incredere in bunul Dumnezeu. Trebuie sa crezi, sa te increzi, si apoi sa iubesti pe aproapele tau. Cand vom reusi sa iubim pe aproapele, atunci vom reusi sa ne debarasam de multe si multe rele si faradelegi si atunci vom iubi rugaciunea. Nimeni din cei care graiesc de rau, nimeni din cei care clevetesc, nimeni din cei care barfesc nu pot sa se apropie de rugaciunea cea curata."

                                                       preluat de pe Război întru cuvânt