"De ceea ce se teme cel nelegiuit nu scapă, iar cererea celor drepţi (Dumnezeu) o împlineşte."
pildele lui Solomon 10, 24
30 noiembrie
în gând
"Precum nu poate să se folosească slăbănogul de picioarele sale, tot aşa nici cei nebuni de cuvintele cele înţelepte."
pildele lui Solomon 26, 7
28 noiembrie
ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ...
"Când un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să
lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a
lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în
viciul său. Dacă unul îşi reprimă cu sârg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi
cu trufie către păcătosul care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul
i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decât păcatul însuşi.
Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră
încât ne umple sufletul de venin. (...)
Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul
iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date
spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma
în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur. (...)
Acum ştiu, ştiu că orice ură, orice aversiune, orice ţinere de minte a răului,
orice lipsă de milă, orice lipsă de înţelegere, bunăvoinţă, simpatie, orice
purtare cu oamenii care nu e la nivelul graţiei şi gingăşiei unui menuet de
Mozart ... este un păcat şi o spurcăciune; nu numai omorul, rănirea, lovirea,
jefuirea, înjurătura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderare, orice
căutatura rea, orice dispreţ, orice rea dispoziţie este de la diavol şi strică
totul. Acum ştiu, am aflat şi eu... "
părintele Nicolae Steinhardt
în gând
"Sileşte la învăţătură inima ta şi urechea ta la cuvinte iscusite."
pildele lui Solomon 23, 12
27 noiembrie
7 învaţături de la...
 |
| Avva Isaac Sirul |
Apropie-te de cei drepţi şi, prin ei, te vei apropia de Dumnezeu.
#
Să nu ne întristăm când lunecăm în greşeală,
ci când stăruim în ea.
#
Măsura face orice lucru frumos!
#
Doar cel care a înţeles hotarul acestei vieţi, poate pune hotar păcatelor sale.
#
O disciplină redusă
dar întotdeauna perseverentă
este o forţă puternică;
pentru că o picătură care cade uşor
dar cu încăpăţânare,
sparge o
stâncă tare.
#
De ce te nelinişteşti pentru o casă care nu este a ta ? Fă ca apropierea
de un om în pragul morţii să fie un învăţător pentru plecarea ta de
aici.
#
De ce îţi întăreşti legăturile? Ia viaţa în propriile mâini înainte ca
lumina ta să înceapă să pălească şi să începi să cauţi un ajutor pe care
nu îl găseşti. Viaţa aceasta ţi-a fost dată pentru pocăinţă; nu o irosi
pentru căutări în van.
în gând
"Nu grăi la urechea celui nebun, căci el nu va băga de seamă iscusinţa graiurilor tale."
pildele lui Solomon 23, 9
26 noiembrie
originea răului...
... în viaţa omului, a fiecăruia dintre noi, este aderarea liberă la sugestia îngerului căzut că Dumnezeu e undeva departe, sus, că nu e "chiar aşa de bun şi iubitor", ba, uneori, e de-a dreptul sever şi răzbunător şi că el urmăreşte să ne pedepsească de fiecare dată când greşim şi, mai ales, să ne lase fără nici o plăcere şi bucurie pământească. De exemplu, El ar putea fi duşmanul plăcerii mele nevinovate de a zăbovi duminica în pat până la prânz, după o săptămână aşa de grea şi stresantă!
Dacă am urmări motivele pentru care nu ne rugăm sau nu ne ducem la biserică, am vedea că ne recunoaştem în motivele "arhetip" ale celor care au refuzat să se ducă la Ospăţul de nuntă al Fiului Împăratului! Ce au aceste motive în comun? Lipsa credinţei că Acela e Împăratul şi că viaţa mea are vreo legatură cu Ospăţul Lui. Ospăţul Lui pare un moft, pur şi simplu o pierdere de timp, pe lângă problemele mele! Şi aşa este şi va fi, până când omul se va dumiri că viaţa lui este darul Acestui Împărat şi că i s-a dat ca să facă din ea un Ospăţ de Nuntă şi nu să-şi cumpere boi şi să-şi are ţarina... Boii, ţarina, plăcerea de a fi cu soţia cea tânără şi iubitoare şi toate celelalte "probleme" ale omului sunt derizorii dacă nu sunt pregatire şi prelungire a Ospăţului de Nuntă!
Cum să facem noi să pricepem asta? Inima mea plânge de durere că am putea muri alergând după boi, sau jucându-ne cu mireasa sau mirele, fără să fi bănuit măcar sensul real al vieţii noastre aici, pe pământ!
Ce să facem pentru asta?
Să ascultăm glasul durerii, al neliniştii, al angoaselor şi depresiilor noastre şi, încetând să ne mai acuzăm pe noi înşine şi unii pe alţii, să lasăm toate şi să luam în serios făgăduinţele pe care ni le face Dumnezeul de care fugim.
maica Siluana Vlad / Gânduri din încredinţare
în gând
"Cine poate spune: Curăţit-am inima mea; sunt curat de păcat?"
Pildele lui Solomon 20,9
25 noiembrie
în dar duminica...
ipocrizia...
După ce a muncit câteva
ceasuri pe câmp, un ţăran s-a aşezat la umbra unui pom să se
odihnească. Deodată, lângă el a venit în zbor o raţă sălbatică şi s-a
oprit chiar alături, să ciugulească boabele căzute pe ogor. Uşor, ţăranul şi-a scos căciula şi - zdup! - a prins pasărea.
- Ce noroc pe capul meu, si-a zis. O să fac un foc de vreascuri şi o să prăjesc raţă asta. Să vezi ce bună o să fie!
- Ce noroc pe capul meu, si-a zis. O să fac un foc de vreascuri şi o să prăjesc raţă asta. Să vezi ce bună o să fie!
Dar, în timp ce încerca să scoată pasărea de sub căciulă, aceasta se strecură repede pe lângă mâna omului şi, ridicându-se imediat în zbor, dusă a fost. Privind cu necaz după ea, ţăranul a mai zis:
- O, ce suflet bun am! Sper ca Dumnezeu să vadă cum m-am îndurat de pasărea aceasta, dându-i drumul, şi să mă răsplătească pentru binele pe care l-am făcut!
vreme trece... vreme vine...
Lacrimi…
În Copilărie
o auzeam pe Mama
rugându-se:
„ Doamne, dă-mi lacrimi
de-ajuns !”
Tata era plecat, departe în
Munţi,
noi,
în jurul aceluiaşi plâns,
dezbrăcaţi şi desculţi.
Risipiţi, ca un fum,
au trecut anii,
cei tulburi
şi grei.
Mai aud şi acum
Rugăciunea din sufletul ei...
Mă voi duce şi eu…
Timpul din mine nu mai are
răbdare,
e ca o pasăre în colivie.
Mă voi duce şi eu,
ca fiecare,
clipa aceea
nimeni n-o ştie...
Tot mai aproape de murmurul
Mării,
tot mai departe
de umbra mea sunt,
mă voi duce
şi eu,
ca lumina înserării
prin clepsidra acestui cuvânt!
Clipa aceea, când vine,
când pleacă,
nimeni n-o ştie,
creştin ori ateu-
lumea aceasta nu-i mai săracă
nici mai bogată
cu numele
meu...
în gând
efectele consumului de media...
... o emisiune a televiziunii Trinitas
pe care vă recomand să o urmăriţi.
(13 noiembrie 2012)
în gând
"Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii."
Psalmi, 142, 10
19 noiembrie |
în gând
| " | Din rodul gurii omului se satură pântecele lui; din ceea ce dă buzele lui se îndestulează. În puterea limbii este viaţa şi moartea şi cei ce o iubesc mănâncă din rodul ei." |
Pildele lui Solomon 18, 20-21
18 noiembrie
în dar, duminica...
Rugaţi-vă neîncetat...
Un tânăr l-a viziat oarecând pe un părinte şi i-a zis:
- Părinte, înjur. Dar se întâmplă ceva ciudat. Când încerc să înşurubez un şurub şi el nu se înşurubeazî, mă înfurii. Cum înjur, imediat se înşurubează şurubul.
Părintele i-a răspuns fără tulburare:
- Aşa şi trebuie să se întâmple !
La uimirea tânărului, părintele continuă:
- Un diavol împiedică şurubul să se înşurubeze şi un altul te îndeamnă să înjuri. Când al doilea te biruieşte să injuri, primul pleacă de la şurub şi îndată se înşurubează. Ia aminte, fiule, să nu înjuri, ci să te rogi când lucrezi.
- Părinte, înjur. Dar se întâmplă ceva ciudat. Când încerc să înşurubez un şurub şi el nu se înşurubeazî, mă înfurii. Cum înjur, imediat se înşurubează şurubul.
Părintele i-a răspuns fără tulburare:
- Aşa şi trebuie să se întâmple !
La uimirea tânărului, părintele continuă:
- Un diavol împiedică şurubul să se înşurubeze şi un altul te îndeamnă să înjuri. Când al doilea te biruieşte să injuri, primul pleacă de la şurub şi îndată se înşurubează. Ia aminte, fiule, să nu înjuri, ci să te rogi când lucrezi.
vieţuirea sfântă nu cere performanţe
Au mers odinioară trei fraţi la Schit, la un bătrân sfânt şi a zis unul:
- Am învăţat, părinte, Vechiul Testament pe de rost.
Şi i-a răspuns bătrânul:
- Ai umplut văzduhul de cuvinte.
Al doilea a zis:
- Eu mi-am şi scris Testamentul Vechi şi pe cel Nou.
Şi i-a zis bătrânul:
- Tu ai umplut ferestrele de hârtii.
Iar cel de-al treilea, a zis:
- Mie mi-au crescut buruieni pe vatra focului.
Şi i-a zis bătrânul:
- Tu ai gonit iubirea de străini de la tine.
din Pateric
în gând
"Curajul omului îl întăreşte în vreme de suferinţă, iar pe un om lipsit de bărbăţie, cine-l va ridica? "
Pildele lui Solomon 18,14
17 noiembrie
frica de durerea naşterii la viaţa cu sens...
"Dumnezeu ne-a ales pe toţi, pe fiecare dintre noi, să fim oameni şi, a fi om înseamnă să-ţi afli sensul existenţei şi bucuria de a fi în Dumnezeu, în relaţie vie cu El.
De ce nu răspundem toţi?
Pentru că refuzăm Crucea.
(...)
E uimitor! Alegem să suferim mult, urât, meschin, nedemn, cu încercări pe care le cunoaştem şi le controlăm cumva (rău cu rău), pe care le urâm doar de dragul urii, pentru că le şi îndrăgim (dar mai rău fără rău) de vreme ce nu cerem ajutor de la Dumnezeu să ne eliberăm de principala lor cauză: frica de durerea naşterii la viaţa cu sens. Şi cercul se învârte fără oprire: cu cât fugim mai mult de durere, apelând la anestezice şi surogate de plăcere, cu atât ne afundăm mai mult în suferinţă..."
maica Siluana Vlad
despre Mihai Buracu....
"Schiloade semne s-au suit pe cer
Şi foametea cutreieră prin neamuri
Şi se gătesc popoare de războaie
Şi, când a fost să fie în Prier,
Numai omizi au înflorit pe ramuri
Şi numai răni pe trupuri şi buboaie.
Bătrânii spun că s-a-mplinit sorocul
Şi Apocalipsul caii şi-i trimite
Să calce tot şi să sfărâme toate,
Că prea sunt numai urme de copite
Şi prea-n adânc sunt mistuit de focul
Atâtor vini şi-atâtor mari păcate."
Apocalips -Piteşti, Camera 4 Spital, 1951
Abonați-vă la:
Postări (Atom)