"Nu te tulbura; voi aştepta până ce-ţi vei sfârşi treaba"

  Sfântul Gheorghe Hozevitul s-a născut către mijlocul secolului al şaselea, într-o familie evlavioasă din insula Cipru. După moartea părinţilor săi, dorind să îmbrăţişeze viaţa ascetică şi să scape de căsătoria forţată pregătită de unchiul şi tutorele său, el şi-a părăsit patria şi neamul şi a fugit la Locurile Sfinte pentru a-şi căuta fratele mai vârstnic, care trăia acolo ca eremit de mai multă vreme. Dar acesta găsindu-l încă prea tânăr spre a putea duce o astfel de viaţă, l-a condus la mănăstirea Maicii lui Dumnezeu din Hozeva, pe drumul de la Ierusalim la Ierihon, care a fost întemeiată în secolul al cincilea de sfântul Ioan, episcop de Cezareea (prăznuit pe 3 octombrie).

  Şi făcându-se monah şi trecând în rândul fraţilor, s-a arătat, de la început, în totul nebiruit în orice muncă şi aspră vieţuire, încât părea că este nematerialnic şi fără de trup. Cu vieţuirea lui uimea pe toţi şi îi îndemna să aibă dorinţă şi râvna răbdării celei mai presus de fire. Deci, ajungând pe culmea nepătimirii şi umplându-se de darul Duhului Sfânt, a fost ca un stâlp însufleţit şi ca o icoană a tuturor bunătăţilor pentru cei din mănăstire şi pentru toţi ceilalţi. A strălucit cu nevoinţele şi s-a dezlipit de toată desfătarea lumească, căpătând şi darul de a face minuni.

  În 614, anunţă mai-înainte invazia perşilor.

  Ajungând la adânci bătrâneţe, a căzut bolnav şi, simţind că i-a sosit ceasul plecării din această viaţă, şi-a chemat ucenicul. Acesta, ocupat cu slujirea pelerinilor, nu putea să-i stea la căpătâi. Dar bătrânul i-a zis: « Nu te tulbura; voi aştepta până ce-ţi vei sfârşi treaba ». Când discipolul sosi, către miezul nopţii, el l-a îmbrăţişat şi a zis: « Ieşi suflete al meu! Mergi către Domnul! » Şi a adormit în Domnul.

 

  Mănăstirea Sfântul Gheorghe Hozevitul este săpată într-un perete de stâncă, pe locul unei străvechi aşezări monahale, de la începutul veacului al V-lea, situată la apus de Ierihon, pe valea paraului Horat - Cherit - din Vechiul Testament - numit azi Hozeva, în preajma căruia a trăit Proorocul Ilie, în timpul prigonirii lui către regele Ahab.

  Distrusă în anul 614, de către perşi, mănăstirea a fost reconstruită în perioada cruciaţilor. După alungarea cruciaţilor din Ţara Sfântă, mănăstirea a ramas mai mult părăsită.

 O inscripţie în limbile greacă şi arabă, aşezată deasupra vechii intrări în mănăstire, aminteşte de reconstruirea acesteia în anul 1179, de către împăratul Manuel I Comneanul (1143-1180).

  În anul 1878, un călugăr grec - Calinic -  a restaurat complet mănăstirea. Lucrările de reparaţii s-au încheiat în anul 1901. Cea mai veche parte din mănăstire este mozaicul de pe podeaua Bisericii Sfântul Ioan şi Sfântul Gheorghe, care datează încă din secolul al VI-lea.

  Iniţial, biserica mănăstirii era închinată Maicii Domnului. Astăzi însă, biserica poarta drept hram pe Sfântul Gheorghe Hozevitul şi pe Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ.