În dar duminica...

Povestea supei din piatră

Cu mulţi ani în urmă, trei soldaţi înfometaţi şi obosiţi de atâtea lupte, au ajuns într-un mic sătuc. Ţăranii de aici abia supravieţuiau de la o zi la alta ca urmare a unei recolte sărace şi a multor ani de război. S-au adunat repede în piaţa satului să-i întâmpine pe soldaţi însă au făcut-o cu mâna goală. Au început să se plângă că nu le-a mai rămas nimic şi că sunt muritori de foame.

Soldaţii au schimbat repede între ei câteva vorbe. Apoi s-au întors către bătrânii satului. Primul soldat le-a spus: 

- Pământul vostru sărăcit v-a lăsat fără nimic de oferit, dar vă vom împărtăşi noi din puţinul pe care îl avem: secretul cu ajutorul căruia poţi face supă din pietre.

Bineînţeles că ţăranii au fost intrigaţi de spusele soldatului. Au aprins focul şi au pus cel mai mare vas cu apă la fiert. Soldaţii au aruncat în apă trei pietricele.

- Aceasta va fi o supă foarte bună , zise al doilea soldat, dar un pic de sare ar face-o minunată. 

În acel moment o ţărancă s-a ridicat şi a spus: 

- Ce noroc! Tocmai mi-am amintit unde a mai rămas câtăva.

 S-a întors repede şi a mai adus şi un şorţ de bucătărie, un pătrunjel şi o gulie. În timp ce acestea au fost puse la fiert şi altor ţărani li s-a mai împrospătat memoria. În curând în oală au fost puse orz, morcovi, carne de vacă şi smântână. Până să fie gata supa, a mai apărut şi o sticlă de vin.

Tot satul alături de cei trei soldaţi s-au pus să se ospăteze. Au mâncat, au dansat, au cântat până târziu în noapte, cum nu s-a mai întâmplat de mult.

Dimineaţa, când cei trei soldaţi s-au trezit, toţi sătenii stăteau în faţa lor. La picioare aveau pus un rucsac cu cea mai bună pâine şi brânză. 

-Ne-aţi împărtăşit cel mai mare secret, acela de a face supă din pietre, a spus un ţăran soldaţilor, şi pentru aceasta nu vă vom uita. 

Auzind acestea, al treilea soldat s-a întors către mulţime şi a spus:

- Nu e nici un secret, însă un lucru rămâne mereu adevărat: doar împărţind poţi face o mare sărbătoare.

"De legea creştină nu mă las, căci în ea m-am născut şi am trăit, şi în ea vreau să mor! "

Sfinţii Martiri Brâncoveni: 

Constantin Voievod cu fiii săi: Constantin, Ştefan, Radu, Matei 

şi sfetnicul Ianache

Pentru că a refuzat să se lepede de la credinţa creştina, pe 15 august 1714, 

chiar în ziua când împlinea 60 de ani, domnitorul român a fost decapitat. 

Aceeaşi pedeapsă au suferit-o şi cei patru fii ai săi, împreună cu sfetnicul Ianache.

Pe 15 august 1992, Constantin Brâncoveanu cu fiii săi şi cu sfetnicul Ianache au fost declaraţi sfinţi de către Biserica Ortodoxă Româna. Sunt sărbătoriţi pe 16 august pentru a nu coincide cu sărbatoarea Adormirii Maicii Domnului.

Arhanghelul Gavriil, venind la dânsa, a zis: "Acestea zice Fiul tău: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine."

Iar eu, rugându-mă, nădăjduiesc...

 Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne!

Nectarie Protopsaltul - Stihiri la Adormirea Maicii Domnului pe video.crestinortodox.ro

... din predica de duminică.

 duminica a VII-a după Pogorârea Duhului Sfânt.

sursa foto: Război întru cuvânt

... rugăciunile prietenilor, preoţilor... etc. îl determină pe Domnul să schimbe lăuntric inima omului pentru care se face rugăciunea, chiar dacă acesta nu percepe.

(diacon Ştefan)

În dar duminica...

Creionul

Copilul îşi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întrebă:
- Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate e o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris, zâmbi şi-i spuse nepoţelului:
- E adevarat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el, când vei fi mare.
Copilul privi creionul intrigat, fiindcă nu văzuse nimic special la acesta.
- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaţa mea!
- Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile. Există cinci calităţi la creion, pe care dacă reuşeşti să le menţii, vei fi totdeauna un om care trăieşte în bună pace cu lumea.

Prima calitate: poti să faci lucruri mari, dar să nu uiţi niciodată că există o Mână care ne conduce paşii. Pe această mână o numim Dumnezeu şi El ne conduce totdeauna conform dorinţei Lui.
A doua calitate: din când în când trebuie să mă opresc din scris şi să folosesc ascuţitoarea. Asta înseamnă un pic de suferinţă pentru creion, dar până la urmă va fi mai ascuţit. Deci, să ştii să suporţi unele dureri, pentru că ele te vor face mai bun.
A treia calitate: creionul ne dă voie să folosim guma pentru a şterge ce era greşit. Trebuie să înţelegi că a corecta un lucru nu înseamna neapărat ceva rău, importantă este menţinerea pe drumul drept.
A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interior. Tot aşa, îngrijeşte-te de ce se întâmpla înlăuntrul tău.

Şi, în sfârşit, a cincea calitate a creionului: lasă totdeauna o urmă. Tot aşa, să ştii că ceea ce faci în viaţă va lasă urme, astfel că trebuie sa încerci să fii conştient de fiecare faptă a ta.

Lumina cea pururea fiitoare

"...dacă ne gândim la sfârşitul lucrurilor, ştim că cel ce este astăzi luminat şi frumos la faţă, mâine se pune în mormânt şi miroase... şi toţi fug de dânsul. Tot aşa, nici o bunătate nu are firea omenească, afară de fapta bună pe care trebuie să o iubim cu tot sufletul. Fiindcă de multe ori se întâmplă să alunece sufletul în păcate, şi atunci se face negru şi urât cu gândurile rele, căci peste putinţă este să nu se rănească cineva, pentru că cine poate să se laude că atunci are inimă curată. Dar, deşi greşim, să ne îndreptăm şi iar să ne întoarcem la starea dintâi, ca nu cumva zăbovirea răutăţii să nască moarte. Nimeni să nu zică vreodată: multe păcate am făcut şi nu pot ca să mă curaţ, ci să asculte ce zice proorocul: "De va fi păcatul vostru roşu ca sângele, îl voi albi ca lâna".

Sfântul Teodor Studitul 

Când a coborât proorocul Moise de pe muntele Sinai cu tablele Legii, "faţa lui strălucea" (Ieşire, 34,29-35), dar spre deosebire de chipul Mântuitorului, lumina de pe faţa proorocului era imaginea strălucirii dumnezeieşti în care se aflase timp îndelungat. 

Lumina lui Hristos, pe care imnograful creştin a numit-o "cea pururea fiitoare" strălucea din fiinţa Sa, căci nu numai faţa, ci şi veşmintele Sale erau pătrunse de puterea luminii. Lumina explică, în taina evangheliei, strălucirea slavei lui Hristos Cel întrupat....

Vă recomand: Piedici în calea schimbării

Mă alătur boicotului...

"Pentru că pro tv-ul va face o emisiune cu un cuplu de homosexuali, am hotărât să renunţ la pro tv şi să îi anunţ că fac asta din acest motiv. Cred că ar fi bine dacă mi s-ar alătura şi alte persoane care împărtăşesc aceleaşi valori şi ar trimite mail către pr@protv.ro spunându-şi părerea despre această emisiune, sau chiar anunţându-i că vor renunţa la post (dacă este cazul).
Vă rog să promovaţi ideea, poate le dăm de gândit... dacă vor primi mai multe astfel de mesaje. Mulţumesc!"
Rapciuc Andreea

... din predica de duminică.

Duminica slăbănogului din Capernaum.

Şi intrând iarăşi în Capernaum, după câteva zile s-a auzit că este în casă. 

Şi îndată s-au adunat mulţi, încât nu mai era loc, nici înaintea uşii, şi le grăia lor cuvântul.

Şi au venit la El, aducând un slăbănog, pe care-l purtau patru inşi.  

Şi neputând ei, din pricina mulţimii, să se apropie de El, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi, prin spărtură, au lăsat în jos patul în care zăcea slăbănogul.

Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!

Şi erau acolo unii dintre cărturari, care şedeau şi cugetau în inimile lor:

Pentru ce vorbeşte Acesta astfel? El huleşte. Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu?

Şi îndată cunoscând Iisus, cu duhul Lui, că aşa cugetau ei în sine, le-a zis lor: 

De ce cugetaţi acestea în inimile voastre?  Ce este mai uşor a zice slăbănogului: Iertate îţi sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă? Dar, ca să ştiţi că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis slăbănogului:

Zic ţie: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta.

Şi s-a sculat îndată şi, luându-şi patul, a ieşit înaintea tuturor, încât erau toţi uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri n-am văzut niciodată.        Marcu 2, 1-12

În    evanghelia de astăzi remarcăm trei  lucruri importante:

1. Cei patru bărbaţi au venit în faţa Mântuitorului cu credinţă în Domnul, nădăjduind în vindecare, din dragoste pentru prietenul lor. Vedem cum fapta, credinţa, nădejdea şi dragostea sunt neputincioase una fără lucrarea celeilalte. Ele lucrează numai împreună!

2. Atitudinea oamenilor faţă de iubire lui Dumnezeu îi împarte pe aceştia în oi şi capre! Această atitudine este vizibilă în orice conversaţie! În reacţia pe care o ai când Domul dăruieşte ceva fratelui tău, nu ţie. 3. Putere are Fiul Omului să ierte păcatele pe pământ!!! Păcatele sunt iertate pe pământ! Aici se lucrează mântuirea!

În dar duminica...

Sonata Lunii

Care dintre noi n-a avut vreodata un moment de mare durere?
Cine n-a simtit in vreun moment al vietii dorinta de a renunta?
Cine inca nu s-a simtit singur, extrem de singur si a avut senzatia de a fi pierdut sensul sperantei?

Toxic

"Toxic” este titlul filmului realizat de Andrei Sota, conceput să dezvăluie adevărul despre alimentele care formează hrana noastră zilnică.  Îl puteţi viziona AICI .

Profesorul Mencinicopschi spune că ideea lui Toxic a pornit de la ba­na­la întrebare „Ce ai mâncat azi?”. Este o întrebare la care răspundem aşa cum mâncăm: mecanic. Totuşi, pentru a răspunde corect la această întrebare trebuie să depăşim starea de indiferenţă şi să aflăm ce este alimentul, ce conţine, prin ce procese tehnologice a trecut până a ajuns în farfurie, câte chimicale conţine şi ne otrăvesc organismul. 

Un sfârşit de săptămână cât mai sănătos!

noutăţi editoriale... potrivite pentru post!

Ieri a fost mai răcoare şi m-am plimbat prin librării... Ce-am găsit m-a bucurat enorm...

Volumul VI - Despre rugăciune,                                                                           Rugăciunea vie,

colecţia Cuvinte duhovniceşti,                                                                           de mitrop. Antonie de Suroj,

cuv. Paisie Aghioritul,                                                                                          ed. Theosis   

ed. Evanghelismos

 

 

de folos...

In Biblie scrie cum tinerii din Babilon, care erau hraniti cu seminte si verdeturi, aratau mai frumosi si mai grasi la trup, decat toti tinerii care mancau din bucatele regelui (cf. Daniel 1, 12-15). Acum insa, in afara faptului ca tinerii din Babilon aveau produse foarte diverse si de calitate, specifice climei din Babilon, in timpurile noastre, in afara de stresul, poluarea, iradiatiile nucleare si alte provocari prin care trece societatea, si natura este mult mai saraca, dar si calitatea produselor este mult slabita de tehnologia si schimbarile, la care au fost supuse de catre om. Nu mai stii daca mananci ceva natural, daca este plastic sau gelatina, daca este un produs original al naturii sau o facatura a omului, care a mutat bucataria in laboratorul de chimie. Astfel, mancam produse pline cu chimicale, si aratam si noi ca niste oameni modificati, care nici nu mai sunt in stare sa inteleaga ce se petrece in jurul lor.

In conditiile acestea, ne luptam sa fim intregi la minte, si postim mancand echilibrat din ceea ce ni se pare mai sanatos. Fiecare trebuie sa-si duca viata in functie de conditiile si posibilitatile pe care le are, si nu facem reguli pentru altii, pentru ca nici nu se potrivesc. Fiecare om este un unicat intre oameni, si din punctul de vedere al alimentatiei, diferenta de la un om la altul poate fi foarte mare. De aceea, ajunge sa avem vointa de a posti si a fi mai buni, si sa nu mai mergem dupa reguli stricte, care nu se potrivesc totdeauna cu trairea fiecaruia dintre noi, cu conditiila sau cu contextul in care traim.

Pornind de la cuvantul Sfantului Apostol Pavel: „Oricine se lupta se infraneaza de la toate” (cf. 1 Corinteni 9, 25), ma gandesc ca pana si sportivii se infraneaza in perioadele premergatoare concursurilor, si atunci dupa cum spune apostolul in acelasi loc, daca ei alearga pentru o cununa stricacioasa, cu atat mai mult noi trebuie sa ne infranam, cei care dorim sa luam o cununa nestricacioasa si vesnica.

Pana la urma, tot ceea ce facem trebuie sa simtim si nu facem o nevointa oarba si fara de roade. Astfel, Sfintii Parinti ne spun sa mancam atat cat sa nu ne pierdem rugaciunea, deci atunci cand mananc nu o sa mai gandesc sa fiu neaparat satul, ci sa fiu cu gandul la lucrarea pe care o am de facut. Omul cu cat este mai patimas, cu atat are nevoie de o mai mare infranare, caci numai asa o sa poata sa-si schimbe vechile obiceiuri, iar daca dupa o perioada de lupta va tine situatia sub control, atunci asceza nu trebuie sa fie asa de mare ca la inceput; insa sa fie atent sa nu ia din nou patimile putere asupra lui.

Sfintii Parinti ne spun iarasi, ca oricat de aspru ai tine un post, si oricat de mult te-ai ruga, este zadarnic daca ii judeci si ii clevetesti pe ceilalti.

vă invit să citiţi articolul integral aici. 
(Război întru cuvânt)

Post cu bucurie şi folos, după putinţă!

Un mic îndemn, la început de post....

"Oame­nii primesc întotdeauna folos ascultând sau citind cuvântul sfânt. Chiar dacă nu-l înţeleg, fiind luminaţi şi având frica de Dumnezeu, învaţă să-l asculte. Ascultarea şi citirea sunt lucrări duhovniceşti de căpătâi. Ele ne ţin gândul la Dum­nezeu, înmoaie inima, îndreptează firea, alungă diavolii, ne învaţă teama de pedeapsa care urmează încălcării voii di­vine. Înţelegând cuvântul, trebuie să-l duci celor însetaţi. Pedeapsa oamenilor în vremurile din urmă va fi lipsirea de cuvântul lui Dumnezeu!  

Oamenii aceia simpli ascultau cu­vântul de dimineaţă până seara, asemenea Mariei. Acesta este sensul vieţii, fapta faptelor: Ascultând de voi, de Mine ascultă. Cei care au auzit cuvântul şi au gustat pâinea Dom­nului au strâns cu atenţie 12 coşuri de firimituri. Iată, şi noi trebuie să strângem în „coşurile” noastre mâncare nestricăcioasă, prin citirea Evangheliei, a Psaltirii, a rugăciunii."

Pr. Valentin Mordasov duhovnicul de la Pskov 

Învăţături şi întâmplări minunate