De Ziua Naţională a României, Maria-Cristiana
Mărcuş, o studentă de 19 ani la King`s College din Londra, a publicat pe pagina ei de facebook un manifest ca o mărturie.
Deşi este fiica unui om de afaceri şi ar putea avea traiul unei tinere
mondene, Maria umblă desculţă, doarme sub cerul liber, în taberele
dacice, iar hainele ei preferate sunt straiele tradiţionale. Face parte
dintr-o asociaţie de reconstituire istorică, Terra Dacica Aeterna,
alături de alţi pasionaţi cu care, în vacanţe, cutreieră meleagurile
natale, punând în scenă viaţa dacilor liberi.
Aşa am întâlnit-o şi în vacanţa de vară, la Festivalul Antic Tomis,
când a venit la Constanţa împreună cu camarazii ei. În rochie roşie de
in, legată la brâu cu cordon şi cu părul blond în şuviţe împletite,
Maria a învăţat copilele să ţeasă la gherghef. Fata cu ochii precum
cicoarea poartă cu mare mândrie ia naţională la facultate, în
străinătate şi la orice ocazie oficială se iveşte.
„Nu ştiu dacă sunt patriotă. Şi Stalin, şi Ceauşescu au fost patrioţi.
Eu iubesc România pentru neamul şi pământul ei absolut special.
Am început să-mi iubesc ţara cu atâta patos călătorind şi mai ales
citind. Şi în România, dar şi în peste alte 20 de ţări. Astfel am
descoperit că până la urmă bogăţia noastră e sărăcia. Mai ales în
Occident, oamenii aleargă mult după bani şi au uitat să comunice, nu
ştiu să socializeze şi să îşi privească sufletele.
Românii le avem noi pe ale noastre, dar noi ştim să ne bucurăm din
orice şi să fim recunoscători şi pentru puţinul pe care îl avem.
Iubesc la România în primul rând românii. Şi poate că văd şi chipurile
atâtor români din trecut care au suferit enorm sau chiar şi-au dat viaţa
pentru credinţa lor românească. Ei reprezintă modelele mele de oameni
politici, nu aceşti hoţi, trădători de ţara şi de neam de la putere şi
din opoziţie.
Petre Ţuţea spunea că ar trebui să nu mai votăm românii care nu-şi iubesc
ţara. Tot el a spus că a făcut puşcărie atâţia ani de zile pentru un
popor de idioţi, desigur după ce noi l-am ales pe comunistul Iliescu să
ne conducă. Cred că românii au o problemă cu votatul, mereu dau cu
bâta-n baltă. Dar ce-i drept, nici nu ai cu cine să votezi“, zâmbeşte
amar Maria.
„Am tot ce-mi trebuie şi ar trebui să fiu mulţumită că am o viaţă
privilegiată. Dar îmi plânge inima când văd cum sunt trataţi românii în
străinătate, când ar putea să fie demni la ei în ţară, dacă n-ar fi
lăcomia hoţilor de la guvernare“, se destăinuie Maria.
Postarea ei de pe Facebook pe tema patriotismului a făcut ravagii.
"Sunt studentă în Londra la una dintre cele
mai bune universităţi europene. Sunt mândră că am reuşit să ajung aici
şi le voi fi recunoscătoare părinţilor mei pentru educaţie şi efortul
material extraordinar pe care l-au depus pentru a mă trimite la studii
de calitate mereu.
Dar mă deranjează teribil întrebarea tuturor: «Te mai întorci?» Şi
uimirea clară la auzul unui ferm «Da». Acest «da» nu era atât de ferm
înainte de a mă muta în Londra. Înainte era un «mi-aş dori, dacă voi
avea unde să mă întorc, mă voi întoarce. Dar mai bine în Occident,
România e în lumea a treia.»
Suntem o generaţie crescută într-o scârbă pentru patrie, am crescut
cu televiziuni care critică ţara mereu, am crescut fiind educaţi să
admirăm valorile occidentale «superioare» şi ideale. Credem că politica,
cultură şi educaţia cât mai internaţionale sunt foarte benefice, credem
în globalizare, suntem de acord cu toţii că «România e frumoasă, dar
păcat că e locuită» şi «Parcă tot mai bine e în afară».
Români scumpi, cât putem să ne înşelăm! Ce este Occidentul?
Generalizând desigur, consider că este un loc unde nu mai există
identitate naţională, globalizarea îi distruge încet-încet toate
tradiţiile, cenzura comunismului bolşevic s-a transformat acolo în «a fi
politic corect» (libertatea cuvântului este deseori cenzurata de acest
«politicall correctness»), istoria nu mai poate fi spusă pentru că poate
jigni anumite popoare, copiii pot fi ucişi în pântece de către propria
lor mamă fără nici o mustrare de conştiinţă - avortul fiind văzut că o
metodă contraceptivă în loc să i se spună crimă, Crăciunul şi Paştele,
precum şi alte tradiţii străvechi, sunt doar un prilej de marketing, o
afacere din care ies foarte mulţi bani anual... şi cam atât, nu există
nici un pic de profunzime, relaţiile dintre oameni sunt pur
profesionale, reci, prietenia, iubirea sunt toate o afacere, tot ce
facem e pentru CV şi când vrem să ne căsătorim, găsim noi pe
perfectmatch.com ceva, nu? Concepte precum onoarea, adevărul sunt mult
mai puţin importante.
Lumea discută oameni, nimănui nu îi păsa ce gândeşti, ce simţi, ce
îţi doreşti. Puţini mai ştiu să iubească, feminismul a ajuns la un nivel
iraţional, distruge relaţiile bărbat-femeie tot mai mult, «gender role»
este considerat învăţat şi nu firesc, aşa că nu mai învăţăm copiii de
mici să se comporte ca băieţei sau fetiţe, ci îi lăsăm pe ei să îşi
aleagă ce sex vor să aibă, ajungându-se la un număr imens de homosexuali
creaţi de societate, prin ideea că e normal să experimentezi, să vezi
dacă îţi place şi să alegi ce îţi place, mai apoi descoperi ce orientare
sexuală ai.
Rezumând totul într-o metaforă, Dumnezeu a fost ucis în Occident.
De ce oare admirăm atât de mult haosul Europei vestice? Noi avem oameni,
noi ştim să trăim, noi râdem că fugim cu naşu` de acasă o săptămână, în
munţi, cu corturile.
Noi ne salutăm cu «Doamne ajută!» Noi comunicăm, ne exprimăm, avem o
poezie de o profunzime cum rareori mi se dă să întâlnesc în alte
culturi, teatrul, artă, totul e plin de simţire.
Noi avem un pământ binecuvântat de oasele şi sângele atâtor
martiri. De ce s-au sacrificat atâţia români pentru viitorul nostru şi
noi fugim ca vitele (adică în turmă) în Occident? Nici ei nu au avut
condiţii economice şi au trăit în sărăcie, dar au trăit frumos, în
adevăr, chiar dacă sufereau pentru ţara în închisori şi lagăre pe tot
întinsul ţării. Ei au putut sta în luptă, în rezistenţă şi toată elita
românească care a luptat pentru ţară a fost exterminată de comunişti.
Probabil că au reuşit să îşi atingă scopul, dacă atât de mulţi români
azi au rămas cu capul plecat şi fără speranţa, fără forţa şi dorinţa de a
lupta pentru a lăsa o ţară mai frumoasă urmaşilor lor.
A murit acum şi Ioan Ilioiu, ultimul partizan al rezistenţei armate
anticomuniste din Munţii Făgăraşului. A fost titlu de prima pagină pe
undeva? De ce televiziunile în marea lor majoritate au numai showuri de
divertisment, mondene şi alte astfel de programe pierde-vreme în loc de
discuţii politice, istorice, educative, economice? De ce acceptăm ca
securiştii comunişti, care nu au fost niciodată judecaţi pentru
activitatea lor comunistă, să ne conducă în continuare prin politică şi
educaţie?
De ce acceptăm ideile occidentale cu braţele deschise? De ce
acceptăm că bărbaţii noştri să fie carne de tun pentru NATO, dar nu
suntem în stare să ne recuperăm Moldova de peste Prut după atâţia ani de
la căderea comunismului? De ce acceptăm că în continuare memoria
luptătorilor anticomunişti, care au jertifit totul pentru ţara lor, să
fie călcată în picioare şi la 22 de ani de la aparenta schimbare a
regimului încă nu le sunt recunoscute meritele?
De ce eşti drogată, scumpă Românie, cu iluzii occidentale? În
Occident unde pleacă bieţii români să facă o pâine, germanii, francezii,
englezii îi tratează că pe nişte sclavi. Fiind român eşti privit
deseori cu scârbă. Tot în Anglia, precum şi în Italia, există semne în
limbă română scrise pentru hoţii şi cerşetorii de cetăţenie română:
«Ofiţeri de poliţie în civil operează în această zonă».
Şi noi, românii, care avem o ţară superbă, un pământ
fertil, plin de zăcăminte, Roşia Montană, Deltă, Carpaţii, Dunărea,
Marea Neagră, stăm să cerşim şi să ne umilim pentru o pâine prin Anglia,
Italia şi Spania.
Îmi plânge inima când văd cum sunt trataţi pe pământ
străin, când acasă la ei puteau mânca din belşug, dacă nu ar fi fost
lăcomia hoţilor de la putere. Care au vândut ţara, cu resursele ei, pe
nimic. Care de 22 de ani n-au fost în stare să creeze infrastructura.
Instituţiile. Nimic.
VREAU SĂ MĂ ÎNTORC ÎN ROMÂNIA cu toate că nu voi avea niciodată
banii pe care i-aş avea lucrând aici. Dar cum spunea tatăl lui Nicolae
Steinhardt, când acesta avea de ales între confortul libertăţii dacă ar
fi colaborat cu Securitatea sau mărturisirea adevărului şi 12 ani de
închisoare dacă şi-ar fi păstrat conştiinţa curată: «Vei avea zile
frumoase, dar nopţile îţi vor fi îngrozitoare dacă accepţi compromisul».
Omul nu are numai trup de hrănit, mai e şi sufletul. Şi mai
distrugătoare este setea şi foamea sufletului îndepărtat de pământ şi de
neam decât foamea trupească. Aşa că români, plecaţi, plecaţi la studii,
plecaţi ca să vedeţi cum a ajuns Occidentul aşa-zis liberal, plecaţi şi
învăţaţi să vă iubiţi ţara şi realizaţi ce frumuseţe aţi lăsat în urmă!
Este de muncă, da. Clasa politică este compromisă cu totul. Este
rândul nostru acum să preluăm munca. Să nu fugim de sudoare doar pentru
iluzia că în afară e mai bine. Mai bine economic, da, cu siguranţă este.
Dar să nu uităm de conştiinţa noastră de români.
Şi să ne întoarcem, ne vom întoarce cu toţii, valuri-valuri, cu şi
mai multă forţă şi dorinţă de schimbare, şi după 68 de ani de asuprire,
România va fi a românilor din nou, aşa să ne ajute Dumnezeu!“
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române întrunit în şedinţa de lucru
din 16-17 februarie 2011, sub preşedinţia Preafericitului Părinte
Patriarh Daniel, a luat următoarea hotărâre privind citirea molitfelor
Sfântului Vasile cel Mare în Biserica Ortodoxă Română:
