Stâlpii Bisericii

Sfinţii apostoli Petru şi Pavel sunt prăznuiţi în fiecare an pe 29 iunie, după o perioadă de post

variabilă (stabilită în funcţie de data Sfintelor Paşti).

În urma unor cercetări recente, s-a stabilit, cu o anumită precizie, faptul că Petru a fost răstignit în anul 64, iar Pavel a fost decapitat în anul 67. Amândoi, la Roma. Amândoi, din porunca împăratului Nero.

Sf. Petru era la chipul feţei alb, puţin cam galben, pleşuv şi des la părul ce-i rămăsese, cam crunt la ochi şi roşu, cărunt la cap şi la barbă, cu nasul cam lungăreţ, cu sprâncenele înalte, la vârstă om de mijloc, drept la stat; se pornea îndată împotriva nedreptăţii, din râvnă dumnezeiască. 

Sf. Pavel era şi el pleşuv la cap, vesel la căutătură, cu sprâncenele plecate în jos, alb la faţă, barba îi era cam lungă cu cuviinţă, cu nasul rotund şi cuvios, la toată faţa împodobit, cam cărunt la cap şi la barbă, om sănătos cu virtutea, puţin cam scurt la trup, înţelept, plin de daruri, cu cuviinţa obiceiurilor sale şi cu tăria cuvintelor sale, şi cu dumnezeiască putere trăgea pe cei ce mergeau la dânsul. (sursa)

Pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne!

Scrisoarea lui Cehov către fratele său, Nicolai

“Moscova,  1886
Mi te-ai plans adeseori ca “nimeni nu te intelege”. De asta nu s-au plans nici macar Goethe si Newton. S-a plans numai Hristos, dar El nu vorbea despre propria persoana, ci despre invatatura Sa… Toti te inteleg perfect… Daca nici macar tu nu te intelegi, nu-i invinui pe ceilalti.

Te asigur ca, in calitate de frate si apropiat al tau, te inteleg si din tot sufletul te compatimesc. Toate calitatile tale eu le cunosc foarte bine, le apreciez si am cel mai adanc respect pentru ele. Eu, daca vrei, ca dovada ca te inteleg, pot sa ti le enumar. Dupa mine esti bun, prea bun as zice, marinimos, nu esti egoist, te imparti pana la ultimul banut, sincer. Iti sunt straine invidia si ura, esti ingenuu, iti este mila de oameni si animale, nu esti meschin, nu esti ranchiunos, ai incredere in semenii tai. Ai fost inzestrat de sus cu ceva ce nu are toata lumea: ai talent. Acest talent te situeaza deasupra a milioane de oameni, deoarece la 2.000.000 de oameni le revine un pictor.

Talentul te situeaza mai presus: chiar daca ai fi fost broasca raioasa sau testoasa si atunci te-ar fi respectat, pentru ca talentului i se iarta totul. Ai un singur neajuns. De la el ti se trag toate problemele. Defectul tau e lipsa totala de educatie. Iarta-ma, desigur, dar veritas magis amicitiae (adevarul mai presus de prietenie)… Ideea e ca viata are propriile conditii. Pentru a te simti ca pestele in apa intr-un mediu de intelectuali, pentru a nu fi strain in mijlocul ei si sa nu te apese, trebuie sa fii binecrescut. Talentul te-a adus in acest mediu , ii apartii, dar… te atrage in afara lui si trebuie sa balansezi intre publicul cultural si locuitorii de vis-à-vis. Isi pune amprenta si provenienta din clasele de jos. E greu sa o invingi, deosebit de greu.

Oamenii educati, in opinia mea, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

1. Ei respecta personalitatea umana, de aceea sunt intotdeauna indulgenti, blanzi, amabili, ingaduitori. Ei nu se rascoala din cauza ca le lipseste un ciocan sau o bucata de guma de ras pierduta; locuind cu cineva, ei nu fac din asta o favoare si la plecare nu zic: “cu dumneavostra e imposibil de trait”. Ei iarta si galagia si frigul si carnea arsa si iutimea si prezenta in locuinta lor a persoanelor straine.

2. Nu sunt compatimitori numai cu cersetorii si pisicile. Ei sufera si pentru ceea ce nu se poate vedea cu ochiul liber.

3. Ei respecta proprietatea altora si de asta isi platesc datoriile.

4. Sunt curati la suflet si le este frica de minciuna ca de foc. Nu mint nici macar in privinta fleacurilor. Minciuna este jignitoare pentru cel ce o asculta si ii scade respectul fata de cel care o spune. Ei nu pozeaza, se comporta pe strada la fel ca acasa, nu arunca cu praf in ochii celor mai mici… Nu sunt flecari si nici indiscreti atunci cand nu li se cere. Din respect pentru urechile celorlalti, ei adesea tac.

5. Ei nu se depreciaza pentru a obtine compasiune si ajutor de la ceilalti. Nu canta pe strunele altor suflete, pentru ca drept raspuns, acestia sa ofteze si sa-i rasfete. Ei nu spun: “pe mine nu ma intelege nimeni!”

6. Nu sunt vanitosi. Nu se lasa atrasi de stralucirea diamantelor false, nu tin sa faca cunostinta cu celebritati, nu se entuziasmeaza de primul intalnit la “Salon’e” Nu cauta sa fie cunoscut in toate berariile.

7. Daca au talent, il respecta. Pentru asta sunt gata sa sacrifice linistea, femeile, vinul, agitatia.

8. Ei cauta sa-si cultive simtul estetic. Nu pot sa adoarma imbracati, nu admit ca peretele sa aiba crapaturi pline de plosnite, sa respire aer murdar, sa paseasca pe podeaua plina de scuipat si nu se multumesc cu mancarea pregatita la lampa de gaz. Ei incearca sa-si innobileze si sa-si stapaneasca instinctual sexual. In aceasta privinta, ei sunt educati si deloc vulgari. Nu cer de la o femeie sa li se daruiasca trupeste, sa miroase a transpiratie; mintea lor se manifesta prin abilitatea de a se da drept insarcinate si de a minti fara incetare. Ei nu fac abuz de vodka. Nu miros dulapurile, deoarece stiu ca nu sunt niste porci. Ei beau doar cand sunt liberi sau la ocazii alese, pentru ca au nevoie de o minte sanatoasa intr-un corp sanatos.

Si inca multe altele. Asa sunt cei educati. Pentru a creste mai sus de nivelul mediu, in care ai ramas prins, nu este deajuns sa citesti numai din Pickwick si sa inveti pe de rost monologul lui Faust. Nu este deajuns sa pleci in Yakimanka( Un cartier din Moscova), pentru ca peste o saptamana sa fugi de acolo.

Aici este nevoie de munca neintrerupta, zi si noapte, sa citesti necontenit, sa studiezi, vointa. Trebuie pretuita orice ora. Calatoriile in Yakimanka si inapoi nu te vor ajuta. Trebuie sa renunti la modul tau de viata definitiv si sa cotesti brusc. Vino la noi, sparge sticla de rachiu si apuca-te de citit. Macar pe Turghenev, pe care nu l-ai citit…”

Anton Cehov şi fratele său, Nicolai

sursa 

Împărate Ceresc, Mângâietorule...

"Acesta este, iubitorule de Dumnezeu! Dobândirea Duhului Sfânt este adevăratul scop al vieţii creştine, în vreme ce rugăciunea, postul, pomenile şi alte fapte bune făcute din dragostea de Hristos, sunt doar mijloace ale dobândirii Duhului Sfânt."

Ocrotitorii tinerilor căsătoriţi

  Mai puţin cunoscuţi, Sfinţii Petru şi Fevronia De Murom, prăznuiţi astăzi, sunt consideraţi ocrotitorii tinerilor căsătoriţi şi ai familiei.

   Povestea lor este simplă şi foarte frumoasă:

În dar de Rusaliile...

Pogorârea Sfântului Duh sau Rusaliile - ultimul dintre praznicele împărăteşti care sunt legate de Sfintele Paşti,  încheie ontologic şi liturghic ciclul pascal.

sursa

iar povestea de astăzi se numeşte.....

Oglinda din ochii noştri...

Într-o bună zi, satana descoperi un nou mod de a se distra.

Inventă astfel o oglindă magică a cărei caracteristică era aceea

de a face să se vadă meschin şi zbârcit tot ceea ce era bun şi frumos,

în vreme ce făcea să se vadă mai mare şi mai clar tot ceea ce era rău şi urât.

 Diavolul îşi ducea îngrozitoarea oglindă peste tot unde mergea. Şi toţi cei care se uitau în ea se cutremurau: orice lucru apărea deformat şi monstruos. Cel viclean se distra pe cinste cu oglinda aceea a sa: cu cât erau lucrurile mai respingătoare, cu atât îi plăceau lui mai tare.

 Într-o zi, oglinda îi arată nişte lucruri atât de plăcute vederii sale, încât el izbucni într-un râs dezlănţuit; oglinda îi scăpă din mâini şi se sparse în mii şi mii de cioburi. Un vânt puternic făcu să zboare cioburile acelei oglinzi în lumea largă. Unele dintre acestea, cele care erau mai mărunte încă decât firele de nisip, intrară în ochii multor oameni. Aceştia începură să le vadă toate pe dos: nu băgau de seamă decât ceea ce era urât şi vedeau peste tot numai şi numai răutăţi. Din alte cioburi se făcură lentile pentru ochelari. Aceia care purtau aceşti ochelari nu mai vedeau nimic din ce e drept, şi nu mai puteau judeca lucrurile cu măsură.
 Unele cioburi ale oglinzii erau aşa de mari, încât fură folosite pe post de geamuri. Amărâţii care ajunseră să aibă astfel de ferestre, uitându-se prin ele, nu vedeau decât vecini antipatici, care îşi petreceau timpul punând la cale răutăţi.
 Atunci, când Dumnezeu îşi dădu seama de cele întâmplate, se întristă. Se hotărî să le vină oamenilor în ajutor. El zise:
 - Îl voi trimite în lume pe Fiul meu. El este chipul Meu, oglinda Mea. În El se reflectă bunătatea, dreptatea şi iubirea Mea. În El se reflectă chipul omului, aşa cum l-am vrut Eu.

   Şi Iisus veni să fie o oglindă pentru oameni. 

Aceia care priveau la El redescopereau bunătatea şi frumuseţea şi învăţau să le deosebească de egoism şi minciună, de nedreptate şi dispreţ. Cei bolnavi regăseau în El curajul de a trăi, cei disperaţi redescopereau nădejdea.... El îi mângâia pe cei întristaţi şi îi ajuta pe oameni să învingă frica morţii.

Mulţi oameni iubeau această oglindă a lui Dumnezeu şi îl urmară pe Iisus. Alţii fierbeau de mânie: hotărâră să spargă această oglindă a lui Dumnezeu. Iisus fu astfel ucis.

  Dar, în curând, se iscă un alt vânt puternic, al Duhului Sfânt de astă dată. El ridică de la pământ milioanele de cioburi ale oglinzii lui Dumnezeu şi le împrăştie în lumea întreagă.

 Aceia în ai căror ochi intră, fie şi cea mai micuţă aşchie din această oglindă, încep să vadă lumea şi oamenii aşa cum îi vedea Iisus: în ochii lor se reflectă, înainte de toate, lucrurile bune şi frumoase, dreptatea şi generozitatea, bucuria şi speranţa. 

Spre veşnica lor pomenire...

Dumnezeu să-i ierte şi să-i odihnească pe robii Săi: Ion, Ariton, Costache, Nicolae, Dumitru-Dănuţ, Maria, Dumitra...    cu tot neamul lor cel adormit. Amin!

Farewell, Dracula!

Vlad Ţepeş va fi readus la scaunul de domnie: Bucureşti şi Târgovişte.
 

UPDATE

21 iunie

                           invitatii

 

Cu Sfinţii odihneşte Doamne....

pr. Iustin, ianuarie 2007

 (iunie 16, 2013)

   La ora 22:40, ora României, după o suferinţă de mai multe săptămîni şi după un chin care s-a acutizat în ultimele ore, Părintele Justin Pârvu a încetat din viaţa aceasta trecătoare şi s-a mutat la cereştile cete, la Sfinţii Mucenici şi Mărturisitori pe care atît i-a iubit şi după care atît a jinduit.

   Părintele Justin Pârvu s-a născut în satul Petru Vodă la 10 Februarie 1919, s-a închinoviat la Mănăstirea Durău în anul 1936, a participat ca preot militar pe frontul de răsărit în al doilea război mondial, apoi a fost întemniţat pentru legionarism între anii 1948-1964, iar între anii 1966-1975 a fost reprimit în monahism ca vieţuitor al Mănăstirii Secu (jud. Neamţ), iar între 1975-1991 ca vieţuitor al Mănăstirii Bistriţa (jud. Neamţ). În toamna anului 1991 a pus piatra de temelie a Mănăstirii Petru Vodă (de călugări), iar din anul 1999 a început construirea Mănăstirii Paltin (de maici).

   De la sfîrşitul lunii Martie a.c. cancerul de stomac pe care îl purta în taină de cîţiva ani de zile a dezvoltat în metastază, care a adus cu sine complicaţiile medicale în urma cărora, după o suferinţă mucenicească pe deplin asumată şi conştientă, s-a mutat din lumea aceasta la o alta mai bună. Să avem parte de rugăciunile sale!

sursa 

Rugăciune lui Iisus

sursă foto

- Este o bătrână care mă impresionează foarte mult prin simplitatea ei. Acum câţiva ani vine la mine şi-mi spune:  „Părinte, vorbesc singură! Ce să fac?” „Uite!”, i-am răspuns. „Ia o metanie şi la fiecare bobiţă să zici: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătoasa!”. Bătrânica era singură şi nu avea cu cine să vorbească. Îşi spunea rugăciunile, citea acatiste, psaltirea. Şi-a dat seama că este ceva în neregulă să vorbească singură, şi a venit la mine să mă întrebe ce să facă. „Dacă ai să rosteşti rugăciunea asta neîncetat, nu vei mai vorbi singură, nici nu vei mai simţi nevoia să vorbeşti cu cineva, ci doar cu Hristos”. Bătrâna m-a ascultat, s-a obişnuit şi s-a adâncit în zicerea rugăciunii, şi de atunci îmi zice că sunt doctorul ei. Am întrebat-o dacă nu cumva îi zboară mintea de la rugăciune. „Niciodată! Tot timpul sunt în faţa lui Hristos, oriunde m-aş afla, ori în biserică, ori acasă”. Eu o mai încerc, să văd dacă îi zboară mintea de la rugăciunea din biserică. Nu, în biserică este cu ochii în pământ şi cu urechile atente doar la ce se spune la strană. De ani de zile de când merge la biserică, ştie slujbele aproape pe de rost. De când a început să se roage cu Rugăciunea lui Iisus, trăieşte o bucurie continuă. Nu mai are nevoie de nimic. Îşi face puţină mâncare în casă şi tot timpul este în rugăciune. A căzut însă într-o iarnă şi şi-a luxat un picior. Şi aşa cum a putut, într-un băţ, a venit la biserică. Am întrebat-o: „De ce ai căzut?” „Păcatele mele!” mi-a răspuns. Şi, într-adevăr, ea credea că i s-a întâmplat aceasta pentru că nu a mai stat cu mintea în faţa lui Dumnezeu, şi atunci a alunecat şi a căzut. „Am fost neatentă! În loc să zic rugăciunea, m-am gândit la copilul meu şi la ce făcuse el. Şi acela a fost un gând rău! Atunci am căzut”. Vedeţi, se cunoaşte la această femeie o trezvie, lucru indispensabil pentru un creştin adevărat." - pr. David, mănăstirea Putna

sursa 

În dar, duminica...

La Duminica a 7-a după Paşti...

Doame, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

sursă foto

"Sunt multe feluri de lumină la Sfântul Munte. Lumina zilei, lumina mării şi lumina cerului, felul în care se potenţează şi se sporesc reciproc. Lumina vârfului Athonului, încă acoperit de zăpadă, profilată pe lumina cerului. Lumina vegetaţiei. Lumina stâncilor. Lumina prelinsă pe zidurile ctitoriilor. Lumina filtrată de după ploaie. Feluritele însoţiri de astfel de lumină.

  Intrând în biserici dai de o altă lumină, sporită în taină. În majoritatea aşezămintelor nu există lumină electrică în biserici şi paraclise. În felul în care sunt aşezate slujbele, te poate prinde în biserică atât crepusculul şi asfinţitul, cât şi revărsatul zorilor de zi. 

sursă foto

(...)

  În fine, mai este lumina, poate cea mai preţiosă, aceea de pe chipurile duhovnicilor. Bătrânii toţi erau luminoşi: părintele Petroniu, părintele Iulian, părintele Efrem, părintele Iosif Vatopedinul...

(...)

  Şi. apoi, îmbinarea şi jocul dintre toate aceste lumini şi umbre luminoase!

Sfântul Munte este un ţinut al luminii, al celei venite tocmai de pe un alt Munte, unul vechi şi cu istorie mântuitoare: Taborul Schimbării la Faţă!"

Costion Nicolescu, "Et in Athos Ego" 

sursa foto

Puncte de vedere

sursa foto

"Consider că tot acest circ cu legiferarea unor lucruri nefireşti e, de fapt, o bătaie de joc la adresa unor oameni aflaţi în suferinţă şi care au nevoie de ajutorul nostru. Oameni care sunt manipulaţi, precum adesea au fost manipulate chiar categorii sociale întregi, de către anumite grupuri de putere, spre a dezbina şi stăpâni (a se vedea ce au făcut comuniştii de la noi cu muncitorimea şi cu ţăranii). Unii vor spune să-mi văd de ale mele şi să nu le plâng eu de milă homosexualilor deoarece sunt maturi şi ştiu ei mai bine ce au de făcut. Aşa e. Şi alcoolicul spune că ştie ce face şi că el nu e dependent de băutură, ci doar "bea câte un pahar". Asta nu înseamnă că trebuie încurajat în patima lui, decât dacă vreau să-l distrug, să-i grăbesc sfârşitul. Pe cine-i doare inima de homosexuali: pe acei politicieni care îi folosesc pentru a-şi atinge interesele lor obscure sau pe duhovnicii care petrec ore întregi cu îndrumarea acestor suflete şi care se roagă pentru ei poate mai mult decât pentru alţi fii duhovniceşti?

Acelaşi îndemn, de a nu ne bate joc de aceste suflete chinuite, îl adresez şi celor care, în numele credinţei, îi blesteamă sau îi jignesc în fel şi chip. Dacă vă pasă de familie şi de căsătorie aşa cum le-a lăsat Dumnezeu, încercaţi să-i ajutaţi pe homosexuali să se îndrepte sau măcar rugaţi-vă pentru ei. Altminteri, nu facem decât jocul dezbinătorului şi al "tatălui minciunii". Şi nu suntem cu nimic mai buni (nici noi) în ochii Domnului, Cel care "nu voieşte moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu".  - pr. Constantin Sturza

sursa

Luceafărul...

- "Hyperion, ce din genuni
Răsai c-o-ntreagă lume,
Nu cere semne şi minuni
Care n-au chip şi nume; 


Tu vrei un om să te socoti,
Cu ei să te asameni?
Dar piară oamenii cu toţi,
S-ar naşte iarăşi oameni. 


Ei numai doar durează-n vânt
Deşerte idealuri -
Când valuri află un mormânt,
Răsar în urmă valuri; 

Et in Athos Ego

"Universul picturii e un ocean. În lumea creştină a Orientului deja sunt adâncuri ale unor oceane. Nici nu poţi cuprinde atâta bogăţie! (...) Dar nu rămâne numai atât. Când te uiţi la o biserică veche, cum e pictată... Vechii zugravi erau mult şi cu totul mai în adâncuri! Noi vorbim de ei, dar suntem în afară." - Paul Gherasim, fondatorul grupului Prolog

 

dl.Costion Nicolescu vorbind despre grupul Prolog, 

înaintea lansării volumului "Et in Athos Ego. Muntele Sfinţit"

Oare chiar este uşor jugul lui Hristos?

„Voi întrebaţi: «Doamne, Doamne, oare uşor este să fii prigonit? Oare uşor este să mergi prin uşa cea

strâmtă şi pe calea cea pietroasă? Voi întrebaţi cu nedumerire, poate că în inima voastră se strecoară îndoiala: «Oare chiar este uşor jugul lui Hristos?» Iar eu vă spun: «Da, da! Uşor, din cale-afară de uşor». Dar de ce uşor? De ce este uşor să mergi în urma Lui pe calea cea spinoasă? Fiindcă nu vei fi singur, istovit de puteri, ci te va însoţi însuşi Hristos; fiindcă harul Lui cel nemăsurat îţi va întări puterile când te vei chinui sub jugul Lui, sub sarcina Lui, fiindcă El Însuşi te va sprijini, te va ajuta să porţi această sarcină, această cruce.

Vă vorbesc nu numai din raţiune, ci din proprie experienţă – fiindcă trebuie să vă mărturisesc că atunci când mergeam pe o cale foarte grea, când purtam sarcina grea a lui Hristos, ea nu era nicidecum grea şi calea aceea era o cale plină de bucurie, fiindcă simţeam în chip cât se poate de real că alături de mine merge însuşi Domnul Iisus Hristos şi sprijină sarcina mea şi crucea mea. Grea era această sarcină, însă îmi amintesc de ea ca de o bucurie luminoasă, ca de o mare milă a lui Dumnezeu – fiindcă harul lui Dumnezeu se revarsă din belşug asupra oricui poartă sarcina lui Hristos. Asta anume fiindcă sarcina lui Hristos este nedespărţită de harul lui Hristos, anume fiindcă Hristos nu-l lasă singur pe cel ce a luat crucea şi merge în urma Lui, nu îl lasă lipsit de ajutorul Său, ci merge alături de el, sprijină crucea lui, îl întăreşte cu harul Său.

Amintiţi-vă de sfintele Lui cuvinte, căci mare adevăr este cuprins în ele: Jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară. Pe voi toţi, pe toţi cei care aţi crezut în El vă cheamă Hristos să mergeţi în urma Lui luând sarcina Lui, jugul Lui. Deci, nu vă temeţi, mergeţi, mergeţi cu îndrăzneală. Nu vă temeţi de spaimele cu care vă ameninţă diavolul, care încearcă să vă împiedice mergerea pe această cale. Scuipaţi asupra diavolului, goniţi-l pe diavol cu Crucea lui Hristos, cu numele Lui. Înălţaţi-vă ochii către cer, şi-L veţi vedea pe însuşi Domnul Iisus Hristos, Care merge împreună cu voi, uşurând jugul vostru şi sarcina voastră. Amin”.

  Sf. Luca al Crimeei, Am iubit patimirea, Ed. Sophia, Bucuresti, 2006.

Păcătoasa Teodora

un film despre nunta cu Hristos... Dacă vreţi să-l vizionaţi, intraţi aici.

Simpozion Internaţional la Timişoara / 8 iunie 2013

În Aula Magna a Universităţii de Vest din Timişoara s-a desfăşurat sâmbătă, 8 iunie 2013, Simpozionul Internaţional cu tema: „Valenţe terapeutice ale spiritualităţii ortodoxe şi direcţii principale în dezvoltarea psihologiei umane”, după cum ne-a transmis George Giurgiu.

Evenimentul a fost organizat de Asociaţia Psihologilor şi Psihoterapeuţilor Creştini Ortodocşi din România în colaborare cu Facultatea de Sociologie şi Psihologie din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara.

În cadrul simpozionului, au susţinut prelegeri:

Înalt Preasfinţitul Ierotheos Vlahos, Mitropolit de Nafpaktos şi Aghios Vlasios,  Monahia Siluana Vlad, Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile Mihoc, Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă, dar şi teologi, profesori şi cercetători din domeniul psihologiei şi psihoterapiei.

Dintre titlurile conferinţelor amintim: “ Hristos-Doctorul,în Sfintele Evanghelii şi în viaţa Bisericii ”, “ Biserica- spital duhovnicesc”, “Traumă şi dezvoltare spirituală” şi “ Psihologul-ca slujitor al aproapelui ”.

Evenimentul s-a desfăşurat în prezenţa Preasfinţitului Paisie Lugojanul, Episcop –vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei. Totodată, la simpozion au participat clerici şi monahi din cuprinsul Mitropoliei Banatului, profesori şi studenţi ai Universităţii de Vest din Timişoara, precum şi numeroşi timişoreni. 

Partenerii evenimentului au fost: Arhiepiscopia Timişoarei, Episcopia Caransebeşului, Consiliul Judeţean Timiş, Fundaţia Teofania şi Sfânta Mănăstire Nera, din eparhia Caransebeşului.          

(Basilica)

Cum a fost la Timişoara, redat de Trinitas TV.

Vindecarea orbului din naştere

tâlcuieşte Î.P.S. Bartolomeu Anania

Jertfelnicia noului ierarh şi tămăduitor al zilelor noastre, arhiepiscopul Luca

Om de ştiinţă valoros şi vestit, profesor de chirurgie, apreciat în lumea medicală pentru descoperirile sale, dar şi un mare propovăduitor şi pătimitor pentru dreapta credinţă în vremea stăpânirii bolşevice din Rusia, Sfantul Luca al Crimeei a adormit în Domnul în data de 11 iunie 1961.

La 52 de ani de la adormirea sa, librăria Sophia propune cititorilor o seară duhovnicească despre viaţa jertfelnică a noului ierarh şi tămăduitor al zilelor noastre, arhiepiscopul Luca.

marţi, 11 iunie 2013, ora 18.00

Invitaţi:

părintele Gheorghe Oprea, capela Institutului Naţional de Endocrinologie C.I. Parhon
părintele Casian Dabija, preot slujitor la biserica parohiei Cornetu
dr. Aurelia Luchian, membru AMFOR, realizatoarea emisiunii "Viaţa sănătoasă" - TV Trinitas
Tatiana Banyai, consilier spiritual la Centrul de îngrijiri paleative pentru bolnavii de cancer "Sf. Irina" - Voluntari

în gând

"O clipă poate să fie un timp 

şi o suspinare poate fi o rugăciune." 

 părintele Arsenie Papacioc

   "Dracul vrea să-i dai o unghie şi dacă i-ai dat-o, asta înseamnă că nu mai eşti stăpânul întregului, ci eşti doar o parte din întreg, pentru că Adevărul nu se măsoară cu metrul. Ori cedezi mult, ori cedezi puţin, e totuna, înseamnă că ai cedat tot."

5 iunie

un gând...

"La sfârşitul vremii 

sfinţii nu vor mai face semne şi minuni, 

ci vor petrece neştiuţi şi necunoscuţi, în smerenie." 

 părintele Iustin Pârvu

 4 iunie

În dar duminica...

Armonie vindecătoare

O mămică venită la un concert cu băieţelul ei, a văzut cum acesta, dispărut de lângă ea într-un moment de neatenţie, se aşează la claviatura pianului aflat pe scenă, apăsând pe clape  şi alegând cu mare grijă notele cântecelului „Twinkle,Twinkle Little Star”. În acea clipă, marele maestru pianist şi-a făcut intrarea în scenă, a mers repede la pian şi i-a şoptit băiatului la ureche: „Nu te opri. Continuă să cânţi”.
Apoi, aplecându-se, şi-a întins mâna stângă şi a început să completeze melodia, adaugând partea de bas. După puţin timp, şi-a întins şi mâna dreaptă, de cealaltă parte a băiatului şi a adăugat un acompaniament cursiv. 

Împreună, bătrânul maestru şi tânărul ucenic, au transformat o situaţie ce s-ar fi putut dovedi a fi dezastruoasă, într-o experienţă extraordinar de creativă. Cei din public au fost atât de fascinaţi, încât nu şi-au putut aminti ce a mai cântat marele maestru după aceea. Şi-au amintit doar de piesa clasică: „Twinkle, Twinkle Little Star”.

Poate că aşa stau lucrurile şi cu Dumnezeu. Ceea ce poţi realiza doar de unul singur este puţin probabil ceva demn de a fi reţinut. Ne dăm silinţa să fim cât mai buni, dar rezultatele nu sunt întotdeauna o muzică frumoasă şi armonioasă. Cu toate acestea, cu ajutorul Lui, lucrarea vieţii noastre poate fi cu adevărat frumoasă.

1 iunie

La mulţi ani tuturor copiilor din lume!

Fotografiile îmi aparţin şi sunt făcute astăzi, 1 iunie 2013,  la spectacolul aviatic din Clinceni.