Cutia cu piersici
Un profesor a dat studenţilor lui ca temă practică pentru săptămâna următoare:
într-o cutie de carton să puneţi câte o piersică pentru fiecare persoana care vă supără, pe care nu o puteţi suferi sau ierta, iar pe fiecare piersică să fie lipită o etichetă cu numele persoanei
respective.
Timp de o săptămână,
studenţii au avut obligaţia să poarte permanent cutia cu ei: în casă, în
maşină, la lecţii, chiar şi noaptea - să o pună la capul patului. La început, studenţii au fost amuzaţi de temă... şi fiecare a scris cu
ardoare o mulţime de nume, rămase în memorie încă din copilărie. Apoi, încetul cu încetul, pe măsură ce zilele treceau, adăugând numele oamenilor pe care îi întâlneau şi despre care considerau ei că au un
comportament de neiertat, fiecare a început să observe că respectiva cutie devenea
din ce în ce mai grea. Piersicile aşezate în ea la începutul săptămânii începuseră să se descompună într-o masă lipicioasă cu miros
dezgustător, iar stricăciunea se întindea foarte repede şi la celelalte. O
problemă dificilă mai era şi faptul că fiecare era dator să o poarte
permanent, să aibă grija de ea, să nu o uite prin magazine, în autobuz,
la vreun restaurant, la întâlnire, la masa, la baie, mai ales că numele şi adresa fiecărui student, ca şi tema experimentului, erau scrise chiar
pe pungă. În plus, cartonul cutiei se stricase şi aceasta ajunsese într-o
stare jalnică: cu mare greutate mai putea să facă faţă sarcinii sale.
Fiecare
a înţeles foarte repede şi clar lecţia pe care a încercat să le-o
explice profesorul .. şi anume că acea
cutie pe care o căraseră cu ei o săptămână nu a fost decât
expresia greutăţii spirituale pe care o purtăm cu noi atunci când
strângem în noi ură, invidie, răceală faţă de alte persoane...
De
multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem
acelei persoane. În realitate însă, acesta este cel mai mare favor pe
care ni-l putem face chiar nouă înşine.
