în gând... de halloween

 Diavolului îi place să schimonosească chipul făpturii create de Dumnezeu. "Şi omul, în cinste fiind, n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor."  Ps 48, 12

31 octombrie

Halloween

 

MEMORIU ADRESAT MINISTERULUI EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI

Către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

În atenţia Doamnei Ministru Ecaterina Andronescu

Stimată Doamnă Ministru,

Mulți dintre români au preluat, de câțiva ani, Halloween-ul, macabra sărbătoare occidentală, care sub masca unor distracții, este o veritabilă invocare a demonilor şi a făpturilor infernale. Oameni deghizați în schelete, arătări hidoase, vrăjitoare, fantome, mumii, vampiri, vârcolaci, monștri, criminali sângeroși împânzesc străzile şi se sperie unii pe alții, cu tot felul de farse şi glume macabre şi nesărate. În vitrinele magazinelor, în parcuri, în companii, în localuri, în şcoli şi universităţi, pe ușile caselor, peste tot apar vrăjitoare călare pe mătură, dovleci-felinar, coarne şi alte simboluri mai mult sau mai puțin demonice. Spusul poveștilor cu fantome sau vizionarea de filme horror sunt și ele părți ale petrecerilor de Halloween. Adesea, în preajma sărbătorii, televiziunile difuzează episoadele ale serialelor și emisiuni speciale (de obicei pentru copii), iar unele filme horror sunt lansate special înainte de Halloween pentru a profita de atmosfera sărbătorii. Cam așa arată Halloween-ul, o "sărbătoare" pe care sataniștii declarați o consideră printre cele mai importante.

Însuşi "părintele" modern al "bisericii lui Satan", Anton Szandor LaVey, obișnuia sa spună ca Halloween este una dintre cele mai mari sărbători în calendarul satanic, alături de "Noaptea Walpurgica" sau Sabatul vrăjitoarelor, de pe 1 mai.

 

Halloween-ul – şcolarizarea satanismului pentru copiii români

Integrarea in UE si occidentalizarea societăţii face ca în România autoritățile să se simtă obligate (la presiuni deloc dezinteresate) la o adevărată maimuțăreală a sinistrei sărbători americane, care este promovată pe toate canalele şi cu toate puterile.

Astfel, Teatrul National pentru Copii îşi deschidea la un moment dat stagiunea cu spectacolul "Lampa lui Jack" - o punere în scenă pentru copii a poveştii dovleacului de Halloween, poveste în care Diavolul joacă rolul principal, în realitate o școlarizare mascată a satanismului pentru copiii români…

"Protipendada" Bucureștiului s-a adunat la Palatul Parlamentului pentru a participa la Balul de Halloween. Internetul românesc este plin de felicitări virtuale cu specific de Haloween, precum şi de bizare oferte "festive": manichiură în ton cu momentul, gheare stilizate negru-portocalii, tichii cu coarne care se aprind alternativ, sfaturi pentru construirea unui coşciug, ca să poți apărea un "mort" cât mai autentic la petrecerea de Halloween!!!

La unele grădinițe din capitală se face "serbare de Halloween", în şcoli elevii sunt învăţaţi chiar de către profesori cum să îşi confecționeze costumele şi decorurile adecvate. Discotecile din campusurile studențești şi localurile se întrec în a organiza "seri de Halloween" care sunt luate cu asalt de tinerii dornici de distracție. În 2002, în parcul Moghioroș din cartierul Drumul Taberei, primăria sectorului 6 a organizat "Carnavalul groazei" şi a oferit premii copiilor care aveau cel mai înfricoşător costum.

Iar acestea, in vreme ce în Rusia, Ministerul Educației a decis să interzică orice eveniment legat de sărbătoarea Halloween-ului în scoli. Un reprezentant al ministerului, Alexander Gavrilov, a declarat că această hotărâre se menține din 2003, iar motivația este legată de faptul că această sărbătoare promovează cultul morții, personificarea morții şi a forțelor răului, fiind în contradicție cu natura instituțiilor de învăţământ. Gavrilov a precizat că Haloweenul "tulbură mintea şi afectează sănătatea spirituală şi morală a elevilor", concluziile sale fiind împărtăşite de o serie de psihiatri consultați pe aceasta temă.

În România, Halloween-ul este sărbătorit şi în acest an în toate unităţile şcolare, unde se desfăşoară petreceri, baluri, serbări etc., toate promovând teroarea, cruzimea, violenţa, moartea, într-un cuvânt, satanismul.

 

Halloween-ul în şcoli - încălcări grave ale prevederilor legale

Cu toate acestea, Legea Educaţiei Naţionale conţine prevederi foarte clare privind păstrarea identităţii naţionale şi a valorilor culturale ale poporului român, în unităţile de învăţământ fiind strict interzise activităţile care pun în pericol moralitatea şi integritatea fizică şi psihică a copiilor şi cadrelor didactice.

Astfel, între principiile care guvernează învăţământul preuniversitar şi superior din România, se numără şi „principiul asumării, promovării şi păstrării identităţii naționale şi a valorilor culturale ale poporului român” (art. 3, pct. h).

De asemenea, la art. 7. — (1) legea prevede că „în unităţile, în instituţiile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale sunt interzise activităţile care încalcă normele de moralitate şi orice activităţi care pot pune în pericol sănătatea şi integritatea fizică sau psihică a copiilor şi a tinerilor, respectiv a personalului didactic, didactic auxiliar şi nedidactic”.

În ceea ce priveşte comportamentul cadrelor didactice, legea aminteşte, la art. 273 - (3), că „personalul didactic poate exprima liber opinii profesionale în spaţiul şcolar şi poate întreprinde acţiuni în nume propriu în afara acestui spaţiu, dacă acestea nu afectează prestigiul învăţământului şi demnitatea profesiei de educator, respectiv prevederile prezentei legi”. Totodată, „personalul didactic, personalul didactic auxiliar, precum şi cel de conducere, de îndrumare şi de control din învăţământul preuniversitar răspund disciplinar pentru încălcarea cu vinovăţie a îndatoririlor ce le revin potrivit contractului individual de muncă, precum şi pentru încălcarea normelor de comportare care dăunează interesului învăţământului şi prestigiului unităţii/instituţiei, conform legii.” (Art. 280. — 1)

Având în vedere cele menţionate mai sus, solicităm Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului interzicerea urgentă a activităţilor desfăşurate de Halloween, activităţi care afectează pe termen lung sănătatea spirituală şi morală a elevilor din România.

În condiţiile în care agresivitatea de toate tipurile, comportamentul delincvenţional, maturizarea prematură şi îngrijorătoare a elevilor noştri a devenit o notă comună a şcolilor, este absurdă şi inexplicabilă intenţia Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului de a organiza în instituţiile de învăţământ sărbători de Halloween, aşa cum aflăm dintr-o directivă emisă unităţilor şcolare.

În cazul în care fapta se va proba, ţinem să vă amintim, stimată Doamnă Ministru, Ecaterina Andronescu, faptul că persoana care a luat această hotărâre la nivelul instituţiei pe care o conduceţi se face vinovată de infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în forma calificată prevăzută şi pedepsită de Codul penal în condiţiile art. 246 raportat la art. 2481 Cod penal (pentru făptuitori funcţionari publici) şi art.258 Cod penal (pentru alţi funcţionari) raportat la art. 2481 Cod penal – fiind vorba despre interesele minorilor, protejate de legile nr. 272/2004 şi a Educaţiei naţionale.

Pentru a evita declanşarea unei plângeri penale împotriva persoanelor responsabile, vă rugăm să procedaţi imediat la anularea tuturor activităţilor de acest tip în şcolile din România.

Semnatari:

Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-Vita din România

Asociaţia Bucovina Profundă Suceava

Mogoșoaia 6-9 noiembrie – Atelier internațional de pictură bizantină

 

mai multe informaţii...

100 Reasons Why Evolution Is STUPID!

dacă aveţi timp, vă sfătuiesc să-i ascultaţi argumentele... sunt foarte interesante

şi face închisoare pentru tot ceea ce susţine...!

în gând

Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină.

Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.

Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi.

Facerea 1, 3-5

 29 octombrie

Regina Maria a României

29 octombrie 1875- 18 iulie 1938

regina soldat şi diplomat, artistă şi colecţionară de artă

în gând

„Adevăr, adevăr îţi spun: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu“.

Ioan 3,3

28 octombrie 

mircea vulcănescu ... 60 de ani...

 

 3 martie 1904 - 28 octombrie 1954

  "Nu suntem un neam bogat. Neam de păstori şi de plugari, toată bogăţia ne-a fost rodul pământului acestuia şi al dobitoacelor de pe el. Grâul l-am semănat primăvara, în tot anul, bun sau rău, ca pe o leturghie. Şi oile le-am muls ca pe sfinte. Şi vacile le-am privegheat ca pe o arcă a legământului nostru cu glia. Scrisoarea noastră a fost ,,brazdă trasă cu fierul plugului’’ şi graiul nostru a fost îndemnul pentru boi ori cântecul – pentru oi – din fluier. Copacii din pădure i-am doborât ca la joc, când i-am putut doborî de alţii! Sarea am scos-o din pământ cu trudă. Şi tot cu trudă ne-au scos alţii aurul şi păcura dintr-însul.

   Gândul că suntem un neam bogat e bine să ni-l îndepărtăm din minte, dacă vrem să rămânem într-adevăr. Neam sărac în ţară bogată am fost totdeauna şi nicicând la bunul altuia n-am râvnit; iar când a fost să ne apărăm, nu ne-am apărat, cu pământul, decât nevoile şi sărăcia.

   Dar se vede că ,,sărăcia’’ asta tot era şi ea un fel de bogăţie, de vreme ce veacuri întregi ea a fost necontenit prilej de ispită altora.

  Nu suntem, într-adevăr, nici un neam fericit aşezat, la adăpostul oricăror năzuinţe cutezătoare. Trăind la răspântia a două lumi, în calea firească a năvălirilor din răsărit înspre apus, cât ne uităm la povestea neamului nostru, tot de trei, patru ori călcat, îi vedem pământul la tot veacul. Măr de ceartă între patru împărăţii, pământul acesta a suferit, rând pe rând, revărsarea şi apoi retragerea puhoaielor omeneşti din răsărit şi din apus, din miazăzi şi din miazănoapte. Aşa a fost scrisul lui. Fiecare a venit, a jefuit rodul muncii noastre, a pârjolit şi s-a dus. Şi-n urma lor a trebuit să refacem iarăşi de la capăt, necontenit de la capăt, cam de trei, patru ori pe veac sau o dată de fiece viaţă de om, iarăşi necontenit de la capăt, aşezămintele şi rostul nostru.

   Şi făceau domnitorii noştri, între aceste împărăţii, risipă de duh, de cutezări, de vitejii şi de umilinţe, doar de-or feri pământul ţării lor de năvăliri. Şi ori că aveau noroc şi se îndura Dumnezeu de noi – dacă e să credem bisericile clădite de ei, la tot pasul – fapt este că toate puhoaiele se-ntorceau  care dincotro veniseră. Şi viaţa se putea relua de la început.

Astfel se desfăşoară, în chip îndeobşte cunoscut, prea cunoscut, soarta nedezminţită a neamului nostru, de când este."

(Fragment din Opere, Dimensiunea românească a existenţei)

în dar duminica...

 ...povestea pe care v-o spun astăzi o ştiu de mult timp, dar m-am gândit că este posibil să nu o ştiţi...

 ce este dragostea adevărată?!?

  Întâmplarea se petrece într-o sală de aşteptare la un medic de familie. 

  Un bătrân cu un deget bandajat era vizibil nerăbdător să intre la consult. Îi spuse asistentei că în cazul lui e vorba de o urgenţă, întrucât peste o jumătate de oră avea o întâlnire importantă.
  Medicul era ocupat cu un alt pacient, aşa că asistenta îl invită pe bătrân în anticameră să vadă ce are la deget. Era o mică zgârietură. În timp ce-l dezinfecta şi-l pansa din nou, bărbatul îşi ceru scuze pentru insistenţă, şi-i mărturisi asistentei că trebuia neapărat să ajungă la casa de bătrâni, unde la ora 9 avea întâlnire cu soţia lui la micul dejun.
 De 7 ani, de când femeia era bolnavă de Alzeihmer, el nu lipsisise niciodată la întâlnire.
  Asistenta îi spuse: „Vă înţeleg atunci graba. Trebuie să fie tare bucuroasă soţia dumneavoastră că-i acordaţi atâta atenţie”.
  Bătrânul, cu o umbră de tristeţe în ochi: „Nu ştiu ce e în sufletul ei. Oricum de 5 ani nu-şi mai aduce aminte cine sunt.”
  Asistenta se opri din pansat şi-l întrebă consternată: „Şi dumneavoastră mergeţi zilnic s-o vedeţi chiar dacă nu vă recunoaşte?”
  Bătrânul îi răspunse senin: „Ea nu mai ştie cine sunt, dar eu ştiu bine cine e ea !”.
 Bărbatul a plecat grăbit la întâlnire, iar tânăra asistentă a rămas mult timp cu imaginea ochilor acelui bătrân care străluceau într-un mod neobişnuit atunci când vorbea de soţia sa. Şi a înţeles că dragostea adevărată înseamnă să accepţi ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi şi ceea ce încă nu s-a întâmplat.

Duminică plăcută tuturor!

Cuviosul Dimitrie Basarabov, ocrotitorul Bucureştilor

Cuviosul Dimitrie cel Nou din Basarabi

S-a născut în satul Basarabi, la sud de Dunăre (în Bulgaria).

A trăit în secolul al XIII-lea, în timpul "imperiului" vlaho-bulgar de la Târnovo, întemeiat de fraţii Petru şi Asan. Iubind viaţa ascetică, se va retrage într-o peşteră. Nu se ştie cât timp s-a nevoit în această peşteră şi nici când a trecut la cele veşnice. Tradiţia spune că înainte de a muri, s-a aşezat singur între două lespezi de piatră, ca într-un sicriu, fiind acoperit în timp de apele râului.
 

După ce au fost descoperite, Moaştele Cuviosului Dimitrie au fost duse şi aşezate în biserica din Basarabi.  Au stat în această biserică până în timpul războiului ruso-turc (1768-1774), când generalul rus Petru Salticov, trecând prin satul Basarabov, a luat moaştele cu intenţia de a le trimite în Rusia. Însă, la rugămintea lui Hagi Dimitrie, negustor de origine macedoromână, precum şi a mitropolitului Grigorie II al Ţării Româneşti, le-a dăruit poporului român. Moaştele au fot aşezate cu cinste, în iunie 1774, în actuala catedrală patriarhală din Bucureşti. 
Mănăstirea Cuviosului Dimitrie Basarabov 
se află la 80 de km de Bucureşti, 
în localitatea Basarabovo, Bulgaria. 

în gând, la zi de sărbătoare...

La mulţi ani tuturor celor care poartă numele Dimitrie, 

sau diminutivele lui!

 

La mulţi ani tuturor celor născuţi în zilele de

 26 şi 27 octombrie!

Sfinţii să vă ocrotească şi, cu rugăciunile lor, să vă mântuiască!

26 octombrie

27 octombrie

Dimitrie Izvorâtorul de Mir

 

Sfântul Mc. Dimitrie Izvorâtorul de Mir

   Biserica actuală în care se află moaştele Sfantului Mucenic Dimitrie (Tesalonic, Grecia) a fost construită la puţin timp de la incendiul bisericii ridicate de guvernatorul Leontie, din anii 626-634. A fost transformată în moschee în anul 1493 şi redată cultului creştin în 1912.

Originea numelui Dimitrie

   Originea numelui Dimitrie e grecească şi aminteşte de vechea zeiţă a agriculturii, Demeter. Creştinismul a impus numele masculin Demetrios, explicat uneori ca simplificare a lui demometer, "maica poporului” (demos = popor; meter = mama), pronunţat în neogreacă dimomitir. 

   Chiar din antichitate Demeter era tradus prin "pămâtul-mamă", interpretare acceptată şi astăzi de către specialişti, indiferent de modalitatea prin care se ajunge la aceasta semnificaţie.

  Mai mulţi regi ai Macedoniei şi ai regatului Seleucid au purtat numele de Demetrius, dar şi Sfântul Demetrius, martir al secoulului al IV-lea.

   În Ţara Românească primele atestări ale numelui apar în 1387 cu forma Dimitru, în 1429 forma Dumitru, iar în 1437 forma Dimitrie. După 1500 apar o serie întreagă de derivate de la numele de baza Dumitru, printre primele fiind numele Dima.

   Pe lângă numele bărbăteşti Dumitru, Dimitrie (cu prescurtări ca Mitrea, Mitru, Mitu),  Dumitrache, Mitran, Dumitraşcu şi diminutive ca Mitruş, Mitruţ, Mitrel, Mitrică, Mituş, Mitel, Mitică, iar uneori Mitty (sub influenţă occidentală), exista şi numele femeiesc Dumitra (de unde Mita, Mimi şi alte forme diminutivate).

stareţul Paisie răspunde...

                                                       despre rugăciune...  
                                                                            
- Gheronda, suferinţa şi durerea mea este în legătură cu rugăciunea. Mă găsesc mult înapoi. Ce să fac?
– Să vorbeşti spontan lui Hristos, Maicii Domnului, îngerilor, sfinţilor, oriunde te vei afla şi să le spui ce vrei. „Hristoase al meu, să zici, Preasfânta mea, ştii dispoziţia mea sufletească. Ajută-mă!”. În felul acesta, simplu şi smerit să le vorbeşti continuu despre tot ce te preocupă şi apoi să zici rugăciunea: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă”.

– Gheronda, nu mă rog adunat.
– Când te rogi, să te gândeşti cu cine vorbeşti. Vorbeşti cu Dumnezeu! Mic este lucrul acesta? Unei persoane oficiale cu câtă atenţie îi vorbeşte cineva! E atent să nu spună vreo prostie. Din când în când i se încurcă şi limba de timiditate, de reţinere. Ei bine, din moment ce omul e atât de atent când vorbeşte cu un om, cu cât mai atent trebuie să fie atunci când vorbeşte cu Dumnezeu? Uite, chiar şi un copilaş, când se duce să vorbească tatălui său sau unui vârstnic, se duce cu timiditate, cu reţinere. Dacă trebuie să-i vorbească învăţătorului său, de care se şi teme puţin, se apropie cu mai mare timiditate, cu mai mare reţinere. Şi noi acum vorbim cu Însuşi Dumnezeu, cu Maica Domnului, cu sfinţii şi să nu înţelegem asta?

– Gheronda, cad adesea în flecăreală şi apoi mă întristez.
– Nu-i mai bine să vorbeşti cu Hristos? Cine vorbeşte cu Hristos, niciodată nu se va căi de asta. Sigur, flecăreala este o patimă, dar, dacă o pui în valoare duhovniceşte, poate deveni o condiţie prealabilă pentru rugăciune. Unora le e greu şi să vorbească. Tu ai o putere în tine şi un elan să vorbeşti. Dacă vei valorifica duhovniceşte lucrul acesta, ţi se va sfinţi sufletul. Încearcă să spui doar cele neapărat necesare oamenilor şi să vorbeşti continuu cu Hristos. Când vei începe un dialog smerit cu El, nu vei mai şti ce se întâmplă în jurul tău. Atât de interesant şi atât de preadulce va fi. Pe mine chiar şi discuţiile duhovniceşti mă obosesc, în schimb în rugăciune simt o mare odihnă.
   Rugăciunea este convorbire cu Dumnezeu. Îi fericesc câteodată pe cei care au trăit pe vremea lui Hristos, deoarece L-au privit şi L-au auzit pe Însuşi Hristos şi au putut să-I vorbească. Dar mă gândesc că noi suntem într-o situaţie mai bună, deoarece aceia nu puteau să se folosească mult de Hristos [stând lângă El], însă noi, prin rugăciune, putem să vorbim continuu cu El.

Paisie Aghioritul, cel iubitor de Hristos

în gând

"La început a făcut Domnul cerul şi pământul. Şi pământul era netocmit şi gol."

Facerea 1, 1-2

25 octombrie

rugăciunea regelui Manase

	"Doamne, Atotţiitorule, Dumnezeul părinţilor noştri, al lui Avraam, ai lui Isaac şi al lui Iacov, şi al seminţie celei drepte a lor,
2.	Cel care ai făcut cerul şi pământul cu toată podoaba lor,
3.	Care ai legat marea cu cuvântul poruncii Tale, Care ai încuiat adâncul şi l-ai pecetluit cu numele Tău cel înfricoşător şi slăvit,
4.	Înaintea căruia toate se tem şl tremură din pricina atotputerniciei Tale,
5.	Pentru că nimeni nu poate să stea înaintea strălucirii slavei Tale şi nesuferită este mânia urgiei Tale asupra celor păcătoşi!
6.	Însă nemăsurată şi neajunsă este şi mila făgăduinţei Tale,
7.	Căci Tu eşti Domnul cel preaînalt, bun, îndelung-răbdător şi mult-milostiv, căruia îi pare rău de răutăţile oamenilor.
8.	Tu, Doamne, după mulţimea bunătăţii Tale, ai făgăduit pocăinţă şi iertare celor ce ţi-au greşit şi după mulţimea îndurărilor Tale ai hotărât pocăinţă păcătoşilor spre mântuire. Aşadar Tu, Doamne, Dumnezeul celor drepţi, n-ai pus pocăinţă pentru cei drepţi: pentru Avraam şi Isaac şi Iacov, care nu ţi-au greşit ţie, ci ai pus pocăinţă mie păcătosului, pentru că am păcătuit mai mult decât nisipul mării.
9.	Multe sunt fărădelegile mele şi nu sunt vrednic a căuta şi a privi înălţimea cerului din pricina mulţimii nedreptăţilor mele.
10.	Strâns sunt eu cu multe cătuşe de fier, încât nu pot să-mi ridic capul meu şi nu am nici loc de odihnă, pentru că Te-am mâniat şi am făcut rău înaintea Ta; n-am împlinit voia Ta, nici am păzit poruncile Tale, ci am pus urâciuni şi am înmulţit smintelile.
11.	Dar acum îmi plec genunchii inimii mele, rugând bunătatea Ta,
12.	Am păcătuit, Doamne, am păcătuit şi fărădelegile mele eu le cunosc,
13.	Însă cer, rugându-Te: Iartă-mă Doamne, iartă-mă şi nu mă pierde în fărădelegile mele şi nici nu mă osândi la întuneric sub pământ,
14.	Căci Tu eşti, Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se pocăiesc. Arată-Ţi peste mine bunătatea Ta, mântuindu-mă pe mine nevrednicul, după mare mila Ta.
15.	Şi Te voi preaslăvi în toate zilele vieţii mele. Căci pe Tine Te slăvesc toate puterile cereşti şi a Ta este slava în vecii vecilor. Amin!

în gând

"Să nu dai un serv pe mâna stăpânului, ca nu cumva el să te blesteme, iar tu să fii nimicit."

Solomon 30, 8

24 octombrie

Sfântul Nectarie din Eghina

   Acest sfânt, unul dintre cei mai noi sfinţi canonizaţi de Biserica Greciei în acest secol, s-a născut la 1 octombrie 1846, în Silivria, un orăşel situat în provincia Tracia din nordul Greciei, pe malul mării Marmara. Părinţii săi au fost oameni săraci, dar foarte evlaviosi. Din botez a primit numele de Anastasie, bucurându-se din pruncie de o aleasă educaţie creştinească. După primii ani de şcoală, Anastasie este trimis să înveţe carte la Constantinopol, unde studiază teologia şi scrierile Sfinţilor Părinţi. Aici, sufletul său începe să-L descopere pe Hristos prin rugăciune, prin citirea cărţilor sfinte şi prin cugetarea la cele dumnezeieşti.

pe colina Sfinţilor... (2)

 

 Ca în fiecare an, la sfârşitul lunii octombrie, cu prilejul hramului, programul liturgic de la Catedrala Patriarhală va fi unul special. Sfintele slujbe vor fi oficiate pe o scenă în proximitatea lăcaşului de cult.

  În fiecare zi vor fi săvârşite Liturghii arhiereşti, iar seara, întotdeauna la orele 18:00, va fi oficiată slujbă de Priveghere. În seara zilei de 24 octombrie, la orele 18:00, va avea loc slujba Privegherii închinată Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina. Răspunsurile vor fi date de Corul Potirul al Mănăstirii Radu Vodă din Bucureşti, acolo unde se păstrează de altfel un fragment din moaştele Sfântului Ierarh Nectarie şi unde acest sfânt este cinstit în mod deosebit permanent. În seara zilei de 25 octombrie, la orele 18:00, va fi Privegherea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, iar în seara zilei de 26 octombrie va fi Privegherea închinată Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor. În seara următoare, 27 octombrie, vom avea Privegherea închinată Sfântului Iachint, Mitropolitul Ţării Româneşti, primul mitropolit al Ţării Româneşti, recent canonizat de către Biserica Ortodoxă Română. Deci, în fiecare zi vom avea o slujbă de Priveghere care va fi continuată a doua zi de Sfânta Liturghie arhierească. Înaintea plecării sfintelor moaşte ale Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina, în seara zilei de 29 octombrie, vom avea o altă slujbă de Priveghere închinată aceluiaşi sfânt ierarh ale cărui sfinte moaşte au fost aduse la Bucureşti în acest an închinat Sfântului Maslu şi îngrijirii bolnavilor.

  Slujbele vor putea fi urmărite şi de credincioşii care aşteaptă să se închine la sfintele moaşte. Pe Dealul Patriarhiei urmând să fie amplasate două ecrane.

  În ziua sărbătorii Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Sfânta Liturghie va fi oficiată de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de cei mai mulţi ierarhi ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Alături de Preafericirea Sa şi de ierarhii Sfântului Sinod va oficia şi Mitropolitul de Hidra, Speţes şi Eghina, Înaltpreasfinţitul Părinte Efrem, oaspetele din acest an al Patriarhiei Române. În ziua pomenirii Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, la orele 9:00, Sfânta Liturghie va fi oficiată de către Mitropolitul de Mitropolitul de Hidra, Speţes şi Eghina, Înaltpreasfinţitul Efrem. În fiecare seară, la slujba Privegherii, respectiv în fiecare dimineaţă când se va oficia Sfânta Liturghie, vor cânta la strană mai multe coruri. În primul rând, Corala Nicolae Lungu a Patriarhiei Române, apoi Corul Tronos al Patriarhiei Române, Corul Cantate Domino al Seminarului Teologic Ortodox din Bucureşti şi Corul Evloghia, cor misionar al Patriarhiei Române, alături de monahi, de preoţi şi de mulţimea credincioşilor care se roagă şi cântă întotdeauna împreună cu cei de la strană

 Toate slujbele oficiate la Catedrala Patriarhală vor fi transmise în direct de TRINITAS TV şi Radio TRINITAS. 

în gând

"Omului mânios să nu-i fii însoţitor, nici să locuieşti împreună cu prietenul gata de sfadă, ca nu cumva să înveţi ceva din purtările lui şi sufletului tău să-i agoniseşti laţuri."

Pildele lui Solomon

23 octombrie

Sf. Apostol Iacob

Sfantul Iacob este numit fratele Domnului (Gal. 1, 9), pentru că a fost fiul Dreptului Iosif, logodnicul Fecioarei Maria. Îl întalnim sub numele de “fratele Domnului" pentru că la evrei gradele de rudenie erau cuprinse într-un singur cuvânt: frate. Mama lui Iacob, Salomeea, era ruda Maicii Domnului, iar Iosif ajunge să fie logodnicul Mariei la bătrâneţe, după moartea soţiei sale Salomeea. Potrivit Tradiţiei, el a călătorit în Egipt împreună cu tatăl său Iosif, cu Fecioara Maria şi Pruncul, în vremea în care Irod căuta să-L omoare pe Hristos. A fost primul episcop al Iersualimului. A alcătuit prima slujba a Sfintei Liturghii, variantă care a fost prelucrată de Sfinţii Vasile cel Mare şi Sfântul Ioan Gura de Aur. Liturghia Sfântului Iacob se săvârşeste şi astăzi în Biserica Ortodoxă Greacă, pe 23 octombrie, în ziua sa de prăznuire.

în gând

"Fiule, dacă eşti înţelept pentru tine, înţelept vei fi şi pentru vecinii tăi;
dar dacă te dovedeşti rău, singur îţi vei purta răul.
Cel ce se reazemă pe minciună, acela păstoreşte vânturile
şi tot aşa se ţine după păsări zburătoare;
fiindcă el a părăsit căile propriei sale vii
şi osia gospodăriei sale a abătut-o de la drumul cel drept;
el umblă prin pustiu fără de apă
şi prin pământ făcut pentru secetă,
şi nerodire-şi adună cu mâinile."

Pildele lui Solomon 9, 12

22 octombrie 

în gând

"Cel fără nici o treabă o duce'ntr'o poftă,
dar mâinile celor harnici se află'n luare-aminte."

Pildele lui Solomon 13, 4

21 octombrie

în dar, duminica...

Darul Domnului prin Har

 

  Peste tot ce a creat, Dumnezeu a rânduit un înger care să vegheze. Unul veghea copacii, altul păsările, altul florile şi aşa mai departe. Chiar şi iarba pe care călcăm a fost dată în grija unui înger.

  Dar îngerul ierbii şi-a zis: "Celorlalţi îngeri Dumnezeu le-a dat lucruri importante în supraveghere. Mie mi-a dat iarba cea cu totul lipsită de importanţă. N-am să mă ocup deloc de ea. Poate creşte şi singură."

  Şi, într-adevăr, nu s-a ocupat de ea deloc.  

  Într-o zi, îngerul copacilor s-a dus la Dumnezeu spunându-I că mor copacii din grădinile oamenilor şi din păduri, pentru că iarba care întreţine umezeala e toată uscată. 

  În altă zi, îngerul florilor s-a plâns că florile nu pot creşte pe câmpuri pentru că nu mai există iarba care să păstreze roua pentru ele.  

  În cele din urmă a venit şi omul: "Doamne, mor animalele în gospodării pentru că nu mai avem iarbă să le hrănim. Ia-mă de pe pământ. Altădată pământul era inimos, dar acum arată ca un deşert."

  Atunci Dumnezeu, chemându-l la Sine pe îngerul ierbii, l-a întrebat: "Ţi-am dat o sarcină mică sau mare, înger al ierbii?" Dându-şi seama că Dumnezeu i-a cunoscut gândurile, a îngenuncheat şi a zis: "Nu trebuia să spun ce am spus. Acum îmi dau seama că sarcina pe care mi-ai dat-o era mai mare decât eram eu vrednic s-o primesc. Iartă-mă! De acum îmi voi face datoria, şi lumea va fi frumoasă din nou. Îmi dau seama acum că nimic în lume nu e lipsit de importanţă şi fără rost". 

  Şi iarba îngrijită făcu să crească din nou copacii, să înflorească din nou florile şi să-şi răspândească mirosul peste lume ca să se coacă fructele şi să dobândim  veşnicia ...

  "Aşa şi noi, cei mulţi, un trup suntem în Hristos şi fiecare suntem mădulare unul altuia;/ Dar, avem felurite daruri, după Harul ce ni s-a dat." Toţi avem un talant dăruit de Domnul! Oricât de neimportant ni s-ar părea nouă, să nu-L dezamăgim!

în gând

"Inima omului să gândească ce e drept, pentru ca paşii lui să-i îndrume Dumnezeu pe calea cea dreaptă."

Pildele lui Solomon 16,1

20 octombrie

pr. Vasilios Thermos - preoţia şi psihologia....

Prezentarea evenimentului la TVR.

Am mai scris despre Părintele Thermos: 

• în invitaţie aici ,  

• despre fenomenul dependenţei aici  

şi 

• despre abordarea "mitologizantă" a sfinţilor sau a duhovnicilor aici.

în gând

"Fiule, dacă ţi-ai pus în gând să-L slujeşti pe Domnul,
    pregăteşte-ţi sufletul pentru încercări.

   Încordează-ţi inima şi fii tare,
     iar la vreme de necaz să nu te tulburi."

 Cartea Înţelepciunii lui Iisus 2, 1-2

19 octombrie

ocrotitorul Bulgariei...

Sfântul Ioan de Rila

  Moaştele Sfântului, despre care se crede că au puteri miraculoase şi vindecătoare, au ajuns, după cucerirea zonei Serdica, în 1183, la Esztregom, capitala Ungariei, unde au rămas timp de patru ani. Trimise înnapoi în Serdica, acestea au fost mutate în 1194 la Veliko Târnovo, de unde au fost aduse, în 1469, la Mânăstirea Rila, unde au rămas până astăzi. Din păcate, însă, doar mâna stângă a Sfântului Ioan se mai păstrează.

  Testamentul Sfântului Ioan de Rila, întocmit din neţărmurită dragoste pentru discipolii săi întru credință, a constituit o adevărată carte de căpătâi pentru călugări, preoţi şi  următoarele generaţii.

  Peştera în care Ioan şi-a petrecut 12 ani din viaţă se găseşte la nord-est de mânăstire şi poate fi vizitată.

 

  Mânăstirea Rila este cel mai mare complex monahal de pe teritoriul Bulgariei şi, totodată, unul din cele mai importante monumente culturale, istorice şi arhitecturale cunoscute în Europa Răsăriteană.

  Mânăstirea este situată la aproximativ 120 km sud de Sofia, pe versantul sudic al Munţilor Rila, la 1147 m altitudine şi la 18 km de oraşul Rila, în parcul natural “Mânăstirea Rila”.

  Construită asemeni unei fortăreţe medievale, mânăstirea adăposteşte între zidurile sale din piatră un complex de clădiri nepereche, dispuse în jurul curţii interioare largi, de forma unui patrulater neregulat.

 Mai multe detalii aflaţi de aici.

în gând

„Doamne, nu Te osteni, că nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu. De aceea nici pe mine nu m'am socotit vrednic să vin la Tine; ci spune prin cuvânt, şi servul meu se va tămădui. Că şi eu sunt om pus sub stăpânire şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: Du-te! Şi se duce; şi altuia: Vino! Şi vine; şi slugii mele: Fă asta! Şi face“

Luca 7, 6-8

18 octombrie 

încercarea vădeşte omul...

Mă uit la Hristos pe Cruce şi tresar: Doamne, cât de dureros este să stai drept!...

sursa

lepădarea lui Petru

în gând

"Aşadar, dacă e vreun îndemn în Hristos, dacă e vreo mângâiere a iubirii, dacă e vreo împărtăşire a Duhului, dacă e vreun dor şi vreo îndurare, 

împliniţi-mi bucuria de a gândi la fel, de a avea aceeaşi iubire, un singur suflet, aceeaşi cugetare.

Nu faceţi nimic din duh de ceartă, nici din slavă deşartă, ci'ntru smerenie unul să-l socotească pe altul mai de cinste decât pe el însuşi.

Nimeni să nu caute doar spre ale sale, ci fiecare şi spre ale altora."

Ep. catre Filipeni 2, 1-4

17 octombrie

Mircea Vulcănescu

  

60 de ani de la trecerea la Domnul

Joi 18 octombrie, ora 18.00

Conferenţiari:  Măriuca Vulcănescu, Demostene Andronescu, Marcel Petrişor şi pr. Gheorghe Holbea, prodecanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti.

în gând

"Şi aceasta este iubirea: să trăim după poruncile Lui; şi aceasta este porunca, aşa cum aţi auzit-o de la'nceput: să trăiţi întru iubire."

II Ioan 1,6

16 octombrie

în gând

"Lăsaţi deoparte nerozia şi veţi trăi,
pentru ca în veac să împărăţiţi;
căutaţi lucrarea minţii,  ca să puteţi trăi,
şi drept călăuziţi-vă înţelegerea prin cunoaştere“.

Înţelepciune lui Solomon 9, 6

15 octombrie

Fenomenul dependenţei / părintele Vasílios Thermós

  "Subiectul nostru de astăzi îl constituie un paradox pe care îl trăieşte omul contemporan. Mai exact, ne preocupă opţiunea acestuia pentru diverse dependenţe, taman în toiul unei epoci în care, cu mari eforturi, şi-a cucerit şi îşi savurează independenţa, proclamată festiv! Paradoxul constă în faptul că, pe măsură ce creşte independenţa exterioară a omului faţă de orice fel de constrângeri, apar tot mai multe moduri de constrângere a libertăţii interioare.

în gând

"Cine cunoaşte numai teoretic adevărul evangheliei poate fi un savant, dar nu un creştin."

Nichifor Crainic

14 octombrie

Cuvioasa Parascheva

în dar, duminica..

 

                                                                   Ţinta alergării

  Un om credincios şi bogat, înainte de-a muri, şi-a exprimat ultima dorinţa - aceea ca toţi prietenii lui să-l ducă până la groapă.

   Când a murit, într-adevăr toţi prietenii au venit la locuinţa lui ca să-l conducă la locul de veci.

  Când însă alaiul se îndrepta spre cimitir, a început dintr-o dată o ploaie torenţială.

  La început, toţi prietenii lui şi-au continuat drumul. Dar pe măsură ce cortegiul înainta spre cimitir, unul câte unul se furişau şi plecau acasă, astfel că la cimitir au ajuns numai doi, care avuseseră puterea să înfrunte ploaia.

  A doua zi, când se deschise testamentul acelui om bogat, aflară că el îşi lăsase averea acelora dintre prietenii lui care aveau să meargă până la groapă. Aşa că cei doi prieteni au împărţit între ei averea.

  Aşa este şi cu Biserica.

  Ea cheamă la moştenirea cerurilor pe toţi, dar puţini sunt cei care urmează acestei chemări. Unii fug de oboseală, alţii se tem de ploaia încercărilor, alţii sunt fulgeraţi de trândăvie, iar unii îşi pierd curajul pe drum.

  Aşa că puţini ajung la ţinta alergării...

  Mulţi chemaţi, puţini aleşi!

Duhovnicul de la miezul nopţii

  

 lansează joi, 18 octombrie 2012, ora 19.00, volumul

"Duhovnicul de la miezul nopţii"

 de părintele Vasile Gavrilă

 

Invitaţi:
pr. stareţ Melchisedec Velnic
pr. Constantin Coman
Gabriel Geamănu
Moderator: Cristian Curte

În aşteptarea lansării, să ascultăm cuvintele părintelui Melchisedec Velnic, stareţul mănăstirii Putna, la lansarea volumului "Merinde pentru monahi" al arhim. ZAHARIA ZAHAROU de la Essex (aceeaşi locaţie, 3 aprilie 2012).